Cristian BADILITA 

Ma voi referi strict la "problemele de azi", incercand sa schitez primii trei pasi imediati pe care ar trebui sa-i faca noul Patriarh in acord cu asteptarile poporului pe care-l pastoreste. Unu: repararea unei greseli de aproape optsprezece ani, prin canonizarea martirilor crestini de sub regimul comunist. Este o chestiune de buna cuviinta si respect fata de curata si fecunda memorie a Bisericii. Patriarhul trebuie sa ia in sfarsit taurul de coarne, sa discearna graul de neghina, adica pe sfinti de colonei, permitand prin aceasta reabilitarea Bisericii in ochii opiniei publice. Continuand la nesfarsit, din aroganta sau nepasare, amalgamul dintre martiriu si colaborationism, BOR nu face decat sa-si grabeasca faramitarea, sa alimenteze anticlericalismul si sa justifice discursurile secularizante care s-au inasprit si la noi in ultima vreme. Canonizandu-si martirii recenti, BOR isi va recunoaste implicit adevaratele repere de sfintenie si se va reaseza in matca fireasca a Traditiei. Doi: adoptarea si oficializarea unei versiuni romanesti a Bibliei, care sa fie in acord cu Traditia mai sus pomenita, versiune realizata de biblisti priceputi si responsabili. E vorba atat de Vechiul Testament, tradus, o data, dupa Septuaginta, si a doua oara, autonom, dupa textul masoretic (ebraic), cat si de Noul Testament, retradus tinandu-se cont de toate manuscrisele vechi semnificative, de toate lectiunile si, de ce nu?, de comentariile patristice? Un segment din acest proiect de readucere in fata credinciosilor romani a Cuvantului autentic al lui Dumnezeu, a inceput acum cinci ani si se afla in plina desfasurare. IPS Daniel, mitropolitul de atunci al Iasului, dupa o clipa de entuziasm, s-a retras diplomat in cochilie. Acum insa are mana libera si totul se poate revizui. Il rugam sa conteze pe amnezia pacatosilor implicati in proiect. Ca dascal si teolog stie prea bine ca o Biserica nu poate exista fara o Biblie exact si clar tradusa, adnotata si introdusa. Altfel ce predicam, ce cantam la sfanta liturghie, despre ce Dumnezeu vorbim? Trei: unificarea datei Pastilor BOR cu cea a bisericilor surori odata pentru totdeauna. Vina pentru acest decalaj o purtam noi, ortodocsii. E jenant ca o Biserica unica, Biserica lui Isus Hristos, sa comemoreze aceeasi inviere de doua ori pe an. Sa ne punem in pielea unui necrestin, care are tot dreptul sa se declare contrariat vazand ca Acelasi Mantuitor a inviat o data in martie, a doua oara in aprilie, dupa cheful fiecarei confesiuni crestine. Am staruit asupra chestiunii intr-un text publicat in volumul Degetul pe rana. Reiau aici doar doua idei: "traditia" invocata de BOR nu urca "in negura timpurilor", cum se afirma gratuit, ci doar pana la Sinodul de la Niceea, in 325, adica trei secole dupa Inviere. Iar data Pastilor a fost stabilita la acest Sinod cu o tenta anti-iudaica declarata, tenta care nu e doar periculoasa, ci si de prost gust. Catolicii au intrat in firescul lucrurilor de multa vreme, iar BOR nu va pierde nimic, nici prestigiul, cu atat mai putin mantuirea, daca isi va rectifica pozitia, dand un exemplu de normalitate si celorlalte biserici ortodoxe. Acestia ar fi, in opinia unui simplu crestin ortodox, primii trei pasi pe care noul Patriarh s-ar cuveni sa-i faca imediat dupa intronizare. Cu teama de Dumnezeu, dar si cu indrazneala unui adevarat slujitor al Dumnezeu!