Eugen Simion - Jurnal public 

Nu spun ca nu ma intereseaza ce se petrece in jurul meu, ce ma agreseaza, ce ma exaspereaza (sunt multe lucruri si multi, prea multi indivizi in lumea noastra care cultiva violenta si traiesc din violenta, in primul rand din violenta verbala), dar, ca sa ma pot proteja, imi vine sa fug din fierbintea si violenta noastra actualitate. Uneori reusesc. Reusesc, adica, sa nu deschid televizorul si sa nu mai vad diverse chipuri patibulare care discuta, la infinit, despre intrigile din sfera politicului, despre ce-a mai zis nu stiu ce parlamentar si despre ce i-a raspuns cutare ministru. Apropo de ministri si de ministere. Aflu din ziare ca Ministerul Culturii, printr-o comisie numita ad-hoc, a achizitionat zilele acestea carti pentru bibliotecile publice. Iata un fapt de isprava, zic eu in gand. Cartile sunt scumpe, cei care ar trebui sa le cumpere (studentii, profesorii) sunt saraci. Sa ajunga cate un exemplar, macar, dintr-o carte buna intr-o biblioteca scolara sau municipala. N-am timp insa sa ma bucur de aceasta idee pentru ca, aflu din articolul lui Dan Cipariu din ZIUA, ca achizitia in discutie este cu cantec. Cu mare cantec: edituri ignorate, autori ocultati, carti abandonate, altele cumparate in sute, mii de volume. Intrigat, m-am adresat unui prieten care este totdeauna informat (prin Internet) si am aflat ce carti au fost achizitionate si ce carti au fost respinse. Ma bucur ca un prieten de-al meu, critic reputat, a fost "cumparat" cu 350 de volume, dar ma intristez cand observ ca din recentul meu studiu despre "Tanarul Ionescu" (aparut in 500 de exemplare) n-a fost achizitionat nici un exemplar. Nu costa mult (20 de RON), nu cred ca n-ar putea interesa pe cititorul roman, unii spun chiar ca ar fi o carte bine scrisa si ca ar aduce elemente noi in discutia despre acest mare dramaturg de origine romana, dar toate acestea, imi dau seama, n-au contat in fata onoratei comisii de achizitie. Comisia n-a acceptat, repet, nici macar un exemplar, macar unul singur, ca sa pot si eu sa zic ca sunt bagat in seama in tara mea si ca nu scriu degeaba. Comisia m-a suprimatera, care va sa zica. Aflu in ultimul moment, de la acelasi prieten, ca din comisie au facut parte si doi critici literari cu care am relatii cordiale, Alex. Stefanescu si Dan Cristea. Cand aflu, umoarea mi se schimba rapid, intru la idei si fandacsia este gata. Cum, imi zic eu, criticii acestia, pe care ii apreciez de multa vreme si cu care discut, cand ne vedem, in chip cordial despre literatura si despre mersul lumii, n-au gasit de cuviinta sa selecteze un singur exemplar, unul singur din Tanarul meu Ionescu? N-am gasit raspunsul si, de aceea, spiritul meu, decis dis de dimineata sa fuga din actualitate, a cedat. O grea melancolie, vreau sa spun, m-a cuprins. Provocata, nu atat de ostilitatea pe care mi-o arata cu obstinatie ministrul Culturii si comisiile sale, cat de faptul ca a trebuit sa reintru, brutal, in impura noastra actualitate.