Dan CIACHIR 

Al saselea Patriarh al Romaniei a fost ales ieri. Si a fost prima alegere autentica din istoria patriarhatului nostru. Prea Fericitul Daniel - asa il vom numi de acum incolo - nu a fost impus de Bratieni ca Miron Cristea, nici de Carol al II-lea ca Nicodim sau "selectat" de regimul comunist. Alegerea a apartinut Sfantului Sinod, intrucat votul din Adunarea Nationala Bisericeasca nu este, de regula, decat reverberatia rezultatului scrutinului initial, unde PF Sa a intrunit 60% din sufragii (27 de voturi). M-au surprins pana la consternare cele doar noua voturi primite de IPS Bartolomeu, dupa ce in al doilea tur avusese 19. Dar m-a consolat faptul ca PS Ioan Selejan, calugar autentic, a capatat tot o cincime din sufragii. Sase zecimi din sinodalii nostri au ales ca Patriarh un profesor, caci aceasta este, structural, Prea Fericitul Daniel, intocmai ca Patriarhul Iustin Moisescu, care pana la varsta de 46 de ani a umblat in haine nemtesti. Ca si Iustin Moisescu, PF Daniel a petrecut aproape doua decenii ca Mitropolit al Moldovei. Pana si itinerariile lor academice se aseamana: au trecut amandoi pe la Universitatea Catolica din Strasbourg; ambii au predat teologie in strainatate, unul la Varsovia, celalalt in Elvetia. Deosebirea consta in aceea ca Iustin Moisescu a fost trimis in anii '30 la doctorat la Atena, iar PF Daniel a beneficiat de curiozitatile unei epoci de regim comunist care incuraja turismul sinodal - cazul Mitropolitului Globtrotter Antonie este emblematic - respectiv, teologal. Dumnezeu i-a insuflat pe diriguitorii comunisti sa-l lase sa zburde prin lume si sa nu impartaseasca soarta altui absolvent de Teologie stralucit, Teodor Baconsky, care mucezea in postul de corector al editurii patriarhale. Din Elvetia anilor '80 dateaza intalnirea PF Daniel cu IPS Laurentiu, respectiv cu PS Casian Craciun de care este strans legat. Au fost si preoti de mir care au trecut pe la Bossey ori Geneva, unde PF Daniel a fost directorul adjunct al unui institut universitar. Acestia au jubilat afland cine este noul patriarh. Ei sunt adeptii scolaticizarii invatamantului teologic si seminerial, nu au pretuire pentru preotul de Molitfelnic si au alura unor "iluministi" clericali. Nu stiu daca PF Daniel lasa in Moldova, ca si Patriarhul Iustin la plecare, o amintire placuta in randul staretilor si calugarilor. "Iustin", cum il numesc si astazi cu afectiune unii monahi moldoveni, era, potrivit parintelui Staniloae, "un om framantat", muncit de simtul datoriei, un administrator remarcabil, ca si PF Daniel. Exista la noul patriarh un apetit autoritar. Vom vedea in ce masura se va manifesta in raporturile cu Sinodul. Pentru ca Intaistatatorul nu este altceva decat fratele episcopilor sai asezat in capul mesei; nici macar pe un scaun mai inalt. PF Daniel este exponentul unui grup; spre deosebire de IPS Bartolomeu. Autoritatea Sa este la antipodul celei calugaresc-parintesti proprie Patriarhului Teoctist. Daca ramane patriarhul unui grup, riscul il constituie proliferarea gastilor in Sinod si chiar in Biserica, adica contrariul sobornicitatii. Un prim raspuns la aceste dileme ni-l va sugera alegerea noului Mitropolit al Moldovei. Va fi el alesul Patriarhului sau alesul Bisericii? Pana atunci nu ne ramane decat sa-i uram noului Patriarh, dupa datina: Intru Multi Ani!