De cele mai multe ori nici nu-i vedem. Sau, daca-i vedem, ne agreseaza cu insistentele lor de a se agata de viata cersind mila noastra, a celor care, se presupune, suntem "mai avuti". Dar exista si cersetori care intind mana in tacere, sperand la un dram de bunavointa. Oricat de greu ne-ar fi sa credem, si ei sunt oameni! Iar cea mai recenta carte a Iolandei Malamen - colega noastra care a fost deosebit de inspirata sa gaseasca umanitatea acolo unde nici nu o banuiesti - "Antoniu si Kawabata" (Cartea Romaneasca) este o nebanuit de frumoasa poveste pe care, odata inceputa, nu vei mai vrea s-o lasi din mana. Este o carte buna cu tot ceea ce implica aceasta catalogare. Si o recomand, prieteneste, oricui fiindca va va ajuta sa vedeti lumea si cu alti ochi. De fapt, va va ajuta sa vedeti lumea. Toata lumea! Va veti spune ca, intr-adevar, e mare lucru sa ai darul imaginatiei, iar o carte poate fi un mijloc de evadare fie el si fictiv. Iar daca ati parcurs paginile acestui volum, veti avea libertatea sa va alegeti singuri finalul... Este o reusita nu numai din punct de vedere al subiectului, ci si stilistic, prefigurand o noua directie in literatura noastra contemporana. Iolanda Malamen a debutat in 1971, cu volumul de versuri "Stare de gratie", la Editura Eminescu. Dupa "O piatra alba pe o piatra neagra", "Floarea care merge", "Ingerul coborat in strada" s.a., a publicat antologia "Triumful dantelei" (Cartea Romaneasca). In '98, i-au aparut romanul "Eu, meseria de calau si melancolica regina". Au urmat "Casa Verdi", "Felipe si Margherita" - Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (ASB) 2000 - , "Scrisoarea lui Lavoisier" - Premiul ASB 2004 -, "Alice in tara crimei". Este autoarea a cinci volume de dialoguri cu artisti romani, publicate sub titlul "Scris si descris". In 1999, i-a fost acordata Medalia Academiei Femina, iar anul trecut Premiul APLER pentru jurnalism cultural. (L.D.) Si cersetorii iubesc literatura! Printre codurile care anunta in ultima vreme atata disperare in vietile noastre de azi pe maine, romanul Iolandei Malamen e un adevarat si autentic cod de izbavire pentru literatura romana contemporana. Noul roman scris de Iolanda Malamen face din personajul cersetorului, personaj des folosit in istoria literaturii pentru scene patetice, naturaliste ori de un hiperrealism la limita dintre patologic si pornografie, o sondare subtila si profunda, cu instrumente stilistice chirurgicale, a tuturor prejudecatilor, sabloanelor, miturilor si fantasmelor noastre colective despre cersetorie si scopurile ei demiurgice si umane. Ca intr-un mare si unic reportaj difuzat in direct, trei cersetori, fiecare cu propria sa intelegere-neintelegere a lumii ce ii detesta ori ii alunga, cauta sa dea sens unui nestiut plan divin pentru limitele lor biografice si biologice. Cei trei, cu si in diferite strategii narative, cu mana intinsa ingerului si demonului, forteaza iesirea din istorii si experiente atroce. Antoniu, un fost student la Litere eminent, isi alege propria sa renuntare de la virtutiile si recompensele sociale dupa ce singura sa patimasa iubire, o femeie mai mare decat el cu 15 ani, sotia unui judecator si mama unui baiat de 8 ani, e gasita moarta alaturi de tatal sau. Timp de peste 30 de ani, Antoniu e un closard special pentru ca stie si tainele cartii, dar si tainele fictiunii. Fictiunea il face sa creada in idealul ca Uniunea Europeana va putea schimba soarta tuturor napastuitilor vietii. Fictiunea il tine in viata si il pune sa inventeze povesti pentru un coleg de suferinta, Kawabata, closard si el, inchis candva pentru ca a omorat. Fictiunea lucreaza in Antoniu cu putere si il pune fata in fata cu mari intrebari despre interioritatea "satului global" si despre propria sa interioritate. Fictiunea ii este toiag lui Antoniu pentru initierea batranului Kawabata in arhitecturi epice, ideale si stilistice ce le sunt refuzate cersetorilor profani de literatura. Nevoia de literatura face diferenta intre sufletele pe moarte ale personajelor acestui roman, cersetori care invata sa iubeasca literatura ca pe ceva ce poate curata de cea mai innegrita mizerie si de cele mai incredibile ratari. In lumea construita de Iolanda Malamen ramane memorabil, alaturi de Antoniu si Kawabata, personajul Placintica, o cersetoare cu o lumina inocenta si care sufera de "Boala ingerilor", o cersetoare care dispare din viata lui Antoniu pentru a reaparea in ipostaza de jurnalista inainte de finalul biografiei si al literaturii scrise de cersetorul Antoniu. Romanul "Antoniu si Kawabata" de Iolanda Malamen este o capodopera stilistica despre o lume pe care o schematizam facil si o reducem la o repede-ochire si careia nu ii dam, de cele mai multe ori, dreptul la indumnezeire, fictiune, literatura si viata.

Dan Mircea CIPARIU