Ioan GROSAN 

Daca ai intreba orice om cat de cat instruit din afara Romaniei ce-i spune lui "scena balconului", gandul l-ar duce automat, cred, la Shakespeare si la "Romeo si Julieta". Ma indoiesc insa ca la noi toti ar avea acelasi gand. Multi din cei peste cincizeci de ani si-ar aminti probabil de celebra iesire pe balconul C.C. a lui Ceausescu din august '68, cand cu invazia Cehoslovaciei, iesire care l-a determinat pana si pe un opozant radical al comunismului precum Goma sa intre in partid. (Mai cuminte, Dumitru Tepeneag s-a ferit sa faca acest gest, argumentand mucalit ca el are deja un partid al lui: Partidul Oniric...). Tot in acelasi balcon - ironie a sortii - si-a inceput Ceausescu agonia, pe 21 decembrie '89, si tot acolo s-au aburcat a doua zi, pe seara, "emanatii", sub ploaia de gloante, ce-i ocolea in chip miraculos, a unor teroristi care trageau din toate pozitiile (pozitii gresite, evident, de vreme ce nici unul din noii lideri n-a fost atins). Si la nici patru luni de la infratirea shakespeareana dintre revolutie si lovitura de stat, hopa! - se deschide un alt balcon, cel al Universitatii, de unde acest Coriolan Draganescu al vremurilor noastre, Marian Munteanu, ne invata ca mai bine mort decat comunist. (Ceea ce nu l-a impiedecat, nu mult dupa ce s-a dat jos din balcon, sa intre, fara plete, tuns, ras si frezat, in partidul dlui Virgil Magureanu). Poate ca amintirea inca proaspata a concubinajului politic cu dl Iliescu l-a impiedecat pe dl Basescu (caruia ii urez sincer insanatosire grabnica!) sa foloseasca balconul Universitatii in seara victoriei sale asupra lui Adrian Nastase. A avut prudenta sa sarbatoreasca nitel mai jos, langa arteziana de la Arhitectura, unde ne-a promis ca va reveni din cand in cand sa ne informeze despre starea natiunii. Cum se anunta mari ploi, mari vijelii (cod portocaliu, cum ar veni), poate n-ar strica sa se redeschida, ca adapost prezidential, balconul Universitatii.