Gabriel ANDREESCU 

"Constitutia lui Stoica" s-ar baza pe sapte schimbari, dintre care doua sunt evidente pentru toti cei preocupati de subiect: contradictia dintre legitimitatea politica rezultand din alegerea directa a presedintelui si slabele lui competente in stat; existenta a doua Camere care au, cu minime diferente, aceleasi roluri. Fostul ministru de Justitie cere ca un referendum, prealabil dezbaterii in Parlament a proiectului de revizuire a constitutiei, sa transeze intre optiunea pentru o republica semiprezidentiala consolidata, al carei model e Franta, si o republica parlamentara. Apoi, afirma el, datorita intereselor politice va fi imposibil sa se renunte la bicameralism. Solutia ar fi diferentierea competentelor, Senatul urmand sa primeasca atributii de reprezentare a regiunilor, a profesiilor etc. Ideea referendumului care ar transa forma celei "de-a treia republici" este, desigur, legitima. Dar, prin asta, nu mai putin populista. Stim foarte bine ca majoritatea alegatorilor vad astazi in Parlament sursa tuturor relelor. Atunci, care e sensul punerii unei populatii care a fost invatata si s-a lasat invatata sa citeasca democratia in acesti termeni in postura de arbitru constitutional? La ce poate duce o republica prezidentiala am putut vedea intre 1990-1996, cand in termenii puterii reale, Romania a functionat exact in aceasta formula. Alungarea lui Petre Roman in 1991 a fost expresia dominantei de facto a presedintelui chemat sa salveze, intr-o forma brutala, interesele pro-rusesti in Romania. Cum si-a aratat in acele zile populatia discernamantul? Nu se legitima interventia ei directa in conflict? Intr-o societate cu o precara cultura civico-politica, stabilizarea democratiei cere diluarea puterii intre multi actori, specifica republicii parlamentare. O problema ridica si stabilirea competentelor Senatului pe urma sugestiilor lui Valeriu Stoica. Ar fi o excelenta idee sa faci din Senat vocea regiunilor. Sunt insa convins ca nu se va intampla astfel, locurile din Senat devenind prada unor grupari private. Iata de ce incercarea de trecere la o noua lege fundamentala e asemenea ridicarii capacului unei cutii a Pandorei, mai ales astazi, cand Adunarea Constituanta ar fi predominant oportunista si conservatoare. Amendarea Constitutiei, oricum necesara dupa ce am devenit membri ai UE, ar fi mai inteleapta si mai sigura, capabila in aceeasi masura sa alimenteze entuziasmele, mobilizarile si aranjamentele politice. Prin insasi opozabilitatea lor fata de formula Stoica, recentele idei ale premierului vor impinge partidele sa creeze aliante in jurul celor doua propuneri. Cine va miza pe amendare, procedural mai simpla, va porni din start cu o sansa in plus.