Dan CIACHIR 

Am avut prilejul sa verific aceasta constatare de nenumarate ori in perioada care s-a scurs de la prabusirea regimului comunist. Inainte de ultimul razboi, in afise sau reclame, comerciantii se adresau "Onoratei clientele". Acum se tutuiesc din oficiu cu virtualii cumparatori. Nu de mult, Romtelecom trimitea unei doamne o scrisoare-sablon, care incepea cu "Draga XY", desi persoana respectiva era trecuta de 70 de ani... Poate ca genul acesta de abordare este potrivit in Statele Unite, deindata ce in filmele americane exista scene in care delincventul cu catuse la maini isi interpeleaza anchetatorul cu: "Boule, nici de data asta nu m-ai dovedit", dar in Romania nu cred ca merge. Civilizatia noastra moderna a urmat modelul francez. Nici chiar in schitele lui Caragiale, mahalagiii nu se tutuiesc; isi vorbesc cu dumneata. Partea cea mai frumoasa a culturii, spunea Baltasar Gracian, este politetea. Iar in Franta pana si ziarul partidului comunist foloseste formulele "dumneavoastra" si "domnule". Politicosi au ramas si italienii, care se adreseaza cu "lei" ("dumneavoastra") atat chelnerului, cat si femeii de serviciu. Boieria, spunea si insista asupra acestui lucru, intr-un recent studiu, doamna Georgeta Filitti, cunoscut istoric, inseamna in primul rand educatie; buna crestere. Sepcariile puse cu cozorocul pe ceafa pe care le poarta unii oameni trecuti de prima tinerete imi evoca sepcile proletare din anii '50, cand cravata devenise "reminiscenta burgheza", iar tutuiala impusa ca norma aminteste incercarea de-a acredita, tot atunci, un limbaj "muncitoresc". Aceste tentative de mitocanizare n-au avut insa sorti de izbanda. Oamenii normali priveau inapoi spre vremurile normale. Asa se face ca inca din adolescenta am fost invatat sa nu intind mana cuiva mai mare decat mine, ci sa astept sa mi se intinda; sa ma scol de pe scaun atunci cand dau mana cu o persoana; sa ma inclin cand ii sunt prezentat cuiva; sa nu ma asez pana ce nu s-a asezat cel mai in varsta decat mine; sa-l las pe acela care mi-a telefonat sa incheie convorbirea etc. etc. Am ramas uimit citind in ZIUA, sub semnatura domnului Gabriel Andreescu, infatigabilul aparator al drepturilor omului, expresia "profesoara Zoe Petre". Eu nu mi-as fi ingaduit sa scriu altfel decat "doamna profesor Zoe Petre". Evident, politetea nu este un drept, ci o datorie. Inclusiv in lumea euro-atlantica de la care se revendica insistent dl Andreescu, desi dsa este mai aproape de formularile unui rus din secolul al XIX-lea, care putea sa scrie fara sa clipeasca: "Femeia Ecaterina Ivanovna". In urma cu vreo 80 de ani, Keyserling a infiintat la Darmstadt o Scoala de intelepciune. Doamna profesor Georgeta Filitti ar putea infiinta la Bucuresti o Scoala de politete. Pentru ca buna crestere se poate preda, iar regulile sale, care se asimileaza de obicei in copilarie, pot fi insusite chiar si de adulti. Cursurile s-ar cuveni asezonate si cu norme de dictie si pronuntie corecta. In felul acesta nu am mai auzi oameni politici pronuntand Strasbourg cu "g" de la "gogoasa" sau spunand "Mihai... de Romania". La aceasta opera crestineasca si didactica s-ar putea asocia ultimele boieroaice in viata. Ar deratiza in felul acesta, fie si pe suprafete restranse, mitocania. Care nu este occidentala sau orientala, ci constituie o optiune organica. Vorba unui personaj al lui Petru Dumitriu: "Marlan frantuz, marlan valah; mi-e totuna."