Iulia POPOVICI 

Intoleranta etnica, rasiala si sociala la adresa romilor exista dintotdeauna in Romania. Cazul Hadareni - comuna de langa Targu Mures unde, in urma unui conflict la carciuma, romanii au dat foc caselor tiganilor si au fost apoi obligati de CEDO sa le plateasca acestora desbagubiri - e mult mai grav, chiar privit la distanta de cativa ani buni, decat ce s-a petrecut acum o saptamana la Apata (in amandoua situatiile a intervenit un al treilea factor, maghiarii locuind in pomenitele localitati). Ca "tiganii ne fac de ras in Europa" e un refren clasic al istoriei noastre postdecembriste, iar Calin Popescu Tariceanu nu e nici pe departe cel dintai prim-ministru care-si doreste (discursiv) repatrierea romilor autohtoni care comit infractiuni pe pamant UE. Cum se face, totusi, ca dintr-odata, in ultimele doua luni, temei discriminarii la adresa romilor a inceput sa i se acorde o atentie de care pana acum nici vorba sa aiba parte? Nu poate fi din pricina verii toride si fara subiecte jurnalistice, care-a adus pe prima pagina a ziarelor si in "prime-time"-ul televiziunilor visul unui politician de a se face prim-ministru, sportul national al ridicarii si coborarii pancartelor iredentiste ori patriotice sau criza, la fel de nationala, a reportarii castigurilor la Loto 6/49 (cel putin un post tv va trebui sa-si ia vacanta acum, cand banii de la Loterie chiar s-au dat). Ar fi posibil ca asociatiile non-guvernamentale de aparare a drepturilor minoritatii rome sa fi devenit deosebit de active si influente in timpul din urma, ele benefiind acum de o atentie sporita din partea organizatiilor europene si de accesul la fonduri pe masura. Sau, cel mai probabil, e o reactie de sincronizare (si aparare) la saltul in prim-plan a emigrantilor tigani din Romania in presa italiana, spaniola, britanica etc. Care salt in prim-plan vadeste, in realitate, o rau-camuflata grija fata de migratia spre vest a fortei de munca est-europene... E ceva putred - a se citi artificial - in preocuparea actuala pentru discriminarea tiganilor, din orice directie va fi venind ea. De fapt, tema romilor e mai degraba un pretext, in spatele caruia zac mocnitele raporturi inconfortabile dintre mai vechile si mai proaspetele membre ale Uniunii Europene. Corectitudinea politica europeana nu permite opozitia deschisa la "importul" de muncitori estici si nici stigmatizarea pe fata a membrilor unei comunitati pe baza rasei ori etniei; asocierea, insa, intre o anumita nationalitate si un anume potential de infractionalitate si comportament asocial e o "tactica" de succes intru impiedicarea integrarii sociale a noilor emigranti, de orice rasa ori etnie vor fi fiind ei. Iar raspunsul la o asemenea situatie - devenita stringenta dupa ce a evoluat de la o chestiune de "imagine a Romaniei" la viata concreta a detinatorilor de pasaport romanesc, cu tot cu politicienii aferenti - echivaleaza cu asumarea comunitatii romilor ca parte a mai largei comunitati romanesti, mizand nu pe repudiere, ci pe integrare. Lucru pentru care pana acum au dat bani, dar nu si-au dat si interesul.