Mossadul, creat pentru a apara lumea israeliana de dusmanii de dincolo de granitele ei, a fost nevoit, uneori, sa se confrunte cu evrei tradatori, spioni ai raului sovietic si comunist in interiorul propriei lor tari. Iata, pe scurt, povestea unuia dintre acestia: Israel Beer, un fost colonel in armata israeliana, mort in inchisoare in timp ce-si ispasea o condamnarea de 15 ani pentru tradare. Beer a fost cel mai inalt demnitar israelian condamnat vreodata in tara sa. Colonel plin in anii cand acest grad era rar in ofiterimea israeliana, consilier militar al premierului David Ben Gurion, autorul istoriei oficiale a Armatei israeliene, profesor admirat de toata lumea, Israel Beer se bucura in anii intemeierii statului Israel de-o pretuire generala. Cariera israeliana Beer s-a nascut la Viena, in 1912. Din adolescenta a optat pentru miscarea socialista, mai tarziu s-a angajat in lupta impotriva fascismului austriac. A invatat la Academia Militara din Viena, unde a obtinut titlul de doctor in istorie, si a luptat ca voluntar, in 1937, in razboiul din Spania. Cel putin asa sustinea. Israel Beer a emigrat in Palestina in 1938. Un barbat cu un asemenea parcurs militar, cu grad de colonel obtinut in razboiul spaniol, s-a bucurat imediat de respect in micul isuv evreiesc din Palestina, care ducea o lipsa acuta de "oameni de arme". Beer a fost cooptat in nucleul de conducere al Haganei si Palmah-ului (Armata evreiasca din Eretz Israel). Iossi Melman si Eytan Haber, in cartea "Hameraglim" ("Spionii") relateaza ca dupa Razboiul de Independenta din 1948, Israel Beer a fost numit seful Departamentului Organizare al Armatei israeliene. Cand si-a dorit functia de adjunct al sefului Statului Major, a fost oprit. Nu pentru ca ar fi fost banuit de ceva, ci pur si simplu fiindca postul era vanat de un ofiter apropiat Partidului Mapai, dominant in acea epoca, pe cand Israel Beer avea legaturi stranse cu "Mapam", partid si el de guvernamant, dar cu orientare de stanga. Israel Beer a facut pe suparatul si, in 1953, a trecut in rezerva. Ulterior, a devenit un colaborator apropiat al lui David Ben Gurion si Shimon Peres, ministrul adjunct al Apararii. Acestia l-au insarcinat pe Beer sa infiinteze Departamentul de istorie militara la Universitatea din Tel Aviv. Prestigiul academic al noii sale functii i-a inlesnit lui Beer accesul la toate secretele tarii si i-au prilejuit contacte cu militari si oameni politici de cel mai inalt rang din lume. Devenise profesor de strategie si istorie militara si era solicitat de publicatiile cele mai importante din tara si de peste hotare. Seful spionajului vest-german, Reinhardt Gehlen, ii cerea adesea concursul. Pana ce seful serviciilor secrete israeliene, Isser Harel, i-a interzis sa se mai intalneasca cu Gehlen. Harel nu-si ascundea antipatia si suspiciunile fata de Beer. Poate ca era rodul unei invidii personale: Isser era mic si urat, Israel - un barbat stralucitor si cu succes la femei. Poate, insa, ca - banuitor cum era fata de toti - Isser Harel avusese o intuitie corecta. Nici generalului Mose Dayan, seful Statului Major al Armatei, nu-i placea acest barbat, care-i "sufla" uneori femeile pe care si el le curta. "Fustangii si invidiosi" - decretase, dispretuitor, David Ben Gurion, care ii pretuia si-i avea pe toti trei aproape de inima. Filiera vest-germana Melman si Eytan dezvaluie ca, la solicitarea americanilor (in special a lui Allan Dulles, seful CIA), interesati sa puna un picior in curtea presedintelui egiptean Nasser, Gehlen a trimis numerosi oameni de stiinta si ingineri germani, unii cu trecut nazist, sa lucreze in industria egipteana de armament. Isser Harel era convins ca e vorba de o greseala istorica, activitatea specialistilor germani in Egipt, si construirea de catre ei a armei rachetelor reprezenta o amenintare la adresa securitatii Israelului. In plus, Harel se impotrivea organizarii sistemului informativ egiptean de catre agentii spionajului german. Motiv pentru care Harel a interzis orice contact dintre Gehlen si Israel Beer. In anii 1958-1960, Beer a vizitat de mai multe ori Franta. Calatorea cu un pasaport diplomatic, dar de fiecare data Harel nu i-a permis sa se intalneasca cu Gehlen. In 1960, profitand de lipsa lui Harel din Israel (seful Mossad-ului era ocupat cu capturarea si rapirea lui Adolf Eichmann din Argentina), Israel Beer pleaca din nou la Paris, unde primeste o invitatie de la seful spionajului vest-german. Beer se intalneste cu Gehlen in Germania si viziteaza si Berlinului rasaritean, fieful spionajului sovietic din Europa. Cand se intoarce acasa, il astepta un Isser Harel turbat de furie. Interogatoriul de la Mossad La 9 iunie 1960, Beer a fost invitat la Mossad si silit sa raspunda la o mie de intrebari. Autorii cartii "Spionii" au aflat cum s-a desfasurat ancheta. Reproducem principalele fragmente ale procesului verbal: Harel: - Cui ar fi trebuit sa-i raportezi asupra tuturor intalnirilor si contactelor pe care le-ai avut in Germania? Si cui i-ai raportat acest fapt? Beer: - Eu raportez prim-ministrului si ministrului-adjunct al Apararii. Harel: - Ai fost in vizita, in 1958, la Berlin? Ai trecut si in Berlinul rasaritean? Daca ai fost in Berlinul rasaritean, te-ai gandit ca, tinand seama de restrictiile de securitate, trebuia sa ceri aprobarea unui responsabil al Mossadului? Sau cel putin ai anuntat pe cineva ca intentionezi sa vizitezi Berlinul rasaritean? Beer: - Vizitand Berlinul de Vest, am trecut si dincolo, in zona sovietica, pentru ca ma interesa... Harel: - Prim-ministrul mi-a povestit despre intalnirea pe care ai avut-o cu Gehlen. Cum de te-ai intalnit cu el, desi ti s-a interzis foarte clar acest lucru? In ce cadru a avut loc intalnirea? Cine a fost prezent la intalnire si despre ce ati discutat? Beer: - Numai eu si Gehlen. Am raportat deja premierului. Gehlen mi-a spus ca vrea sa trimita, prin intermediul meu, o scrisoare personala prim-ministrului. Scrisoarea avea urmatoarele patru puncte: 1. Israelul are o mare importanta strategica, de aceea el (Gehlen) doreste contacte guvernamentale si nu numai intre serviciile speciale ale celor doua tari. 2. Gehlen e dispus sa transmita Israelului rapoartele pe care le inainteaza lui Adenauer (cancelarul Germaniei la acea vreme - n.n.). De asemenea, orice raport pe care noi l-am dori. 3. In schimb, el doreste sa primeasca aprecieri asupra situatiei din tarile Orientului Mijlociu. Informatii de ordin strategic. De exemplu, informatii despre nazisti refugiati in Orientul Mijlociu, penetrarea comunista in tarile arabe, viitorul lui Kassem, presedintele Irakului. Eu nu am comentat, am ascultat numai. 4. Gehlen s-a aratat entuziasmat de activitatea israeliana in Africa si a zis ca ar vrea sa colaboreze cu Israelul in tarile africane. El a spus: <<Voi aveti un nume bun, dar nu aveti bani, noi avem bani>>. A propus sa ne dea banii pentru actiunile israeliene din Africa. Harel: - De ce nu mi-ai raportat mie, stiai doar care este functia si responsabilitatea mea in aceasta chestiune? Beer: - Nu ti-am povestit pentru ca Gehlen mi-a spus ca este un mesaj personal. Harel: - Cum se explica faptul ca un om cu trecutul tau de militar este cautat intotdeauna de agenti straini? Beer: - Inteleg prea bine ca Guvernul israelian are o anume politica fata de Germania. Am certitudinea ca eu pot sa ajut mai mult ca oricine altcineva in aceasta directie, pentru ca vorbesc germana si cunosc armata lor. In plus, sunt pretuit in Germania, datorita conferintelor si cartilor pe care le-am publicat. De aceea, David Ben Gurion are incredere in mine si stiu ca tu nu ai incredere in mine. Harel: - Dupa parerea mea, Ben Gurion e naiv in ceea ce te priveste. Ai povestit germanilor ca ai fost de stanga, ca ai luptat in Brigazile internationale in razboiul spaniol si ca ai fost foarte apropiat de Mose Sne, care astazi este unul din conducatorii lui "Maki" (partidul comunist israelian - n.n.)? Beer: - Rog sa se consemneze in procesul verbal ca ai afirmat ca seful Guvernului este naiv. Harel: - Se va mentiona, dar am spus ca este naiv in ce te priveste. Cu cati oameni ai serviciilor germane te-ai intalnit? Beer: - Cu cinci. Pentru Isser Harel, devenise limpede ca Israel Beer nu e "curat". A fost surprins sa mai constate un lucru: Beer s-a folosit indirect de Shimon Peres, care dorea sa stabileasca din ratiuni politice o legatura cu influentul sef al spionajului german. In cartea sa, "Spionajul sovietic", Harel scrie: "Se pare ca Peres, ministrul adjunct al Apararii, cu ajutorul legaturilor lui Beer, incerca sa stabileasca un contact cu Gehlen, pentru a se intalni cu el personal. Acest lucru era pastrat in secret fata de mine". Seful Mossad-ului l-a privit indelung pe omul care-i marturisise, fara sa clipeasca macar, ca se intalnise cu cinci agenti ai spionajului german. Erau intr-adevar agenti ai Germaniei de Vest, dar unul dintre acestia, cu siguranta lucra si pentru spionajul sovietic. Si oare cu cine se vazuse Beer in Berlinul rasaritean? Era tentat sa-l aresteze imediat, dar nu avea probe. In aceeasi zi, Harel a ordonat urmarirea stricta a lui Israel Beer. Demascarea Supravegherea a dat in cele din urma roade. Un numar de 35 de atasati militari, culturali si economici lucrau la ambasada Uniunii Sovietice. Mossad-ul nu avea atatia agenti cat sa asigure urmarirea lor 24 din 24 de ore. Asa ca Harel a introdus sistemul "Hamesarek": alegerea la intamplare a unuia dintre ei, si pentru o perioada, acesta era urmarit cu strictete. La 30 martie 1960, intamplarea a facut ca Vladimir Sokolov, atasat de presa si secretar II al Ambasadei sovietice, sa fie filat 24 de ore din 24. Intr-una din zile, Beer a fost vazut discutand cu Sokolov, pe o strada din nordul Tel Avivului. Amos Manor, comandantul "Shin Bet" (serviciile secrete interne) i-a cerut lui Harel sa nu se pripeasca si sa continue sa-l urmareasca pe Beer pana ce-l va prinde in "flagrant delict". Harel era nemultumit de "delicatetea" excesiva cu care Manor trata "dosarul Beer". Seful Mossad se decise sa-l aresteze pe Israel Beer. Victor Cohen, numit de Harel sef al echipei de anchetatori, povesteste: "Am batut la usa apartamentului. Ne-a deschis. Am avut impresia ca stie pentru ce am venit, ca aflasem de intalnirea lui cu Sokolov. Doream sa nege acest lucru. <<Se spune ca ai fost vazut, ca ai legaturi cu ambasade straine, si te-ai intalnit cu americani si englezi>>. "Aiurea", a spus Beer. Nu m-am intalnit cu ei. Si nu am de gand sa vorbesc cu tine. Sa vina comandantul Politiei. Numai cu el sunt dispus sa vorbesc. Cohen: - Si cu rusii te-ai intalnit? Beer: - Nu m-am intalnit cu nimeni. Nu am nici o legatura cu ei. Cohen: - Atunci sa incheiem povestea asta, repede. Semnezi ca nu te-ai intalnit cu ei. Beer a luat hartia si a semnat. Victor Cohen i-a soptit lui Aharon: "Avem deja un dosar impotriva lui Beer". Beer a fost dus intr-o casa izolata din Abu Kabir, un cartier din sudul Tel Aviv-ului si anchetat toata noaptea. Abia a doua zi, Harel l-a informat pe premierul David Ben Gurion. Acesta a ramas cu gura cascata. Conducatorul tarii s-a simtit rau din doua motive: a avut alaturi, vreme indelungata, un tradator; pe de alta parte, un alt om apropiat, pe care-l pretuia si il socotea prieten, l-a urmarit ani de-a randul pe Israel Beer si l-a arestat in cele din urma, ancheta desfasurata pe ascuns, fara ca el, conducatorul tarii, sa fi fost informat. Beer pledeaza vinovat de "tradare patriotica" In cele sapte zile cat a fost anchetat, Beer nu a fost torturat. La inceput, el a continuat sa nege ca s-ar fi intalnit cu Sokolov. Apoi, anchetatorii l-au facut sa marturiseasca adevarul: fusese internat, de forma, intr-un lagar german si infiltrat, apoi cu o identitate falsa, in Palestina, emigrase deci ca spion sovietic. Beer nu era doctor al Academiei militare din Viena si nu luptase in razboiul spaniol impotriva lui Franco. El a mai marturisit ca nu primise multi bani de la sovietici. Nu pentru bani le-a transmis tot soiul de informatii, ci din motive ideologice. Fara sa fie comunist, Beer avea credinta ca Uniunea Sovietica e atat de puternica incat va dicta soarta lumii. Era important pentru Israel ca cineva sa fie prietenul Moscovei. Isi asumase aceasta misiune din patriotism israelian! Vestea arestarii lui Israel Beer a socat societatea israeliana. Multi au crezut atunci ca e o razbunare personala a lui Isser Harel, unii mai cred si astazi. La 14 ianuarie 1962, Israel Beer a fost judecat si condamnat la 10 ani de inchisoare. Ulterior, Tribunalul Suprem al Israelului a inasprit pedeapsa, la 15 ani de inchisoare. La proces, Israel Beer a declarat: "Nu neg faptele. Resping, insa, acuzatia ca am vrut sa lovesc in securitatea Israelului. Dimpotriva, am vrut sa fiu in slujba securitatii tarii. Vreme de 23 de ani m-am straduit din toate puterile sa slujesc tara, si pentru asta am avut intalniri cu Sokolov... Nu sunt un tradator". In inchisoare, Beer a scris cartea "Securitatea Israelului. Ieri. Astazi. Maine", in care revine asupra versiunii ca a invatat la Academia militara austriaca, ca are doctoratul in istorie si a participat la luptele de pe frontul spaniol. In inchisoare, Beer devenise fumator de hasis. In lumea fantasmelor redevenea, probabil, eroul care se voia. A murit la 1 mai 1966, ducand cu el in mormant taina care ar fi putut da raspuns intrebarii: "Cine a fost cu adevarat Israel Beer? Spion sovietic? Spion german? Sau un naiv patriot israelian?

Tesu SOLOMOVICI