Intr-un material publicat pe blogul sau personal, sub titlul de "Renegarea renegarii", Radu Portocala, fostul director al filialei pariziene a Institutului Cultural Roman (ICR), reface sirul afirmatiilor contradictorii ale lui Horia Roman Patapievici, in ascensiunea sa catre fotoliul de director al ICR. "Ma doare ca tatal meu s-a amestecat cu raul din jur pentru a ma creste pe mine in belsug", consemna, in 1991, directorul ICR, Horia Roman Patapievici, pentru ca in 2002 sa revina asupra afirmatiei, sustinand ca "memoria tatalui meu n-are a fi aparata pentru ca nu este murdara". Redam in continuare integral materialul publicat de Radu Portocala pe blogul sau personal. Pe 28 iulie 1991, intr-o scrisoare adresata lui Alexandru Paleologu, Horia-Roman Patapievici scria: "Ma doare ca tatal meu s-a amestecat cu raul din jur pentru a ma creste pe mine in belsug. Ma doare faptul ca toate cartile prin care eu am devenit altceva decat cei pe care ii dispretuiesc au fost cumparate cu bani castigati prin apostazia familiei mele. Ei s-au ticalosit nu pentru a ma salva (asta a fost gratia lui Dumnezeu si vointa mea), ci pentru ca eu sa fiu un ticalos si mai mare, si anume unul cu un somn linistit." In 1996 Horia-Roman Patapievici considera ca aceasta marturisire isi pastrase actualitatea, de vreme ce o publica in volumul "Politice" (Ed. Humanitas). Sinceritatea privirii pe care o arunca asupra biografiei tatalui sau ii castiga, atunci, admiratia multora. Mai precis, a acelora care inca nu intelesesera ca Patapievici, in cursa lui frenetica dupa functii, onoruri si indemnizatii, era gata sa spuna orice. Tanarul - pe atunci - autor isi compunea personajul: amestec de eruditie si de moralitate. Din experienta lui Paleologu, el invatase utilitatea spovedaniei. Spovedanie partiala, totusi, caci nu aflam din ea cum se numea raul cu care se amestecase tatal sau, in ce consta apostazia. Iar dosarul lui nu l-a vazut nimeni. Cativa ani mai tarziu, Horia-Roman Patapievici nu mai avea, probabil, nimic de dovedit. Devenise un om public, o autoritate morala, un reper. Putea sa-si caute chipul in oglinda neagra a apostaziei pe care o condamnase la propriul lui tata. Sub titlul cu iz dinastic "Atac la familia Patapievici", Robert Turcescu il intervieva pe 2 octombrie 2002 ("Evenimentul zilei"). Trecand peste tot ce scrisese el insusi, revoltat de murdaria sufleteasca a celor care nu facusera decat sa repete aceleasi lucruri, Horia-Roman Patapievici decreta: "Memoria tatalui meu n-are a fi aparata pentru ca nu este murdara." O curatase, in doar cinci ani, urcarea fiului pe piedestal. (D.E.)