Oricat de simbolica, aceasta proclamare unanima consacra eforturile intreprinse de general si misiunea sa pentru reconstruirea Armatei romane, marcata de falsele promisiuni si infrangerile din 1916. Aliatii nu se inseala atunci cand subliniaza o mutatie care o trasforma in "una din cele mai bune organizatii luptatoare din Europa". Gata de lupta inca din luna iulie 1917, generalii romani au in fata lor Armata a 13-a bulgara, Armata a 9-a germana si grupul armatelor arhiducelui Joseph. Raportul de forte le este global favorabil fara sa reprezinte totusi garantia victoriei. Determinarea soldatilor romani va face restul. Pentru generalul Berthelot care a intreprins un turneu de inspectie in primavara, constatarea este evidenta: Armata romana arde de dorinta de a recuceri teritoriile nationale. Stie ca pariul este indraznet, dar realizabil. Ora adevarului nu va intarzia sa sune. Si fostul brat drept al generalisimului Joffre de pe frontul francez stie prea bine, el, care isi aminteste cuvintele fostului sau sef atunci cand presedintele Poincare l-a intrebat: cine a castigat batalia de pe Marna?: "Nu stiu cine a invins cu adevarat, dar stiu bine cine a pierdut...". Da, Mathias Berthelot este acum in fata celui mai mare pariu al Primului Razboi Mondial. Misiunea de sustinere si de reorganizare a reusit dincolo de toate sperantele, si va reusi si in proba focului. La 23 iulie, regele Ferdinand anunta reluarea operatiunilor: "Dragi soldati, ziua pe care am asteptat-o a sosit si veti putea din nou sa aratati inamicului bravura romaneasca, mostenirea stramosilor vostri !(...) Toti ochii sunt intorsi spre voi; in curajul vostru si-a pus nadejedea tot sufletul romanesc, si speranta sa nezdruncinata in victorie. Aratati-va demni de aceasta incredere"! Primele lovituri sunt date de Armata a 2-a a generalului Averescu, care ataca in forta, in timp ce Armata 1 a generalului Margineanu isi concentreaza fortele pe Siret si la Focsani. La 23 iulie, cei doi generali repurteaza la Marasti prima adevarata victorie romaneasca. In cateva zile, 30 de sate romanesti sunt eliberate. Dar in aceeasi zi ajunge mesajul infrangerii rusesti. In randurile aliatilor este consternare, dar ce sa mai vorbim de furtuna care se abate asupra soldatilor romani! Cu pretul unui curaj fara limite, isi mentin pozitiile. In culise, generalul Berthelot se agita, schimbandu-si chipiul instelat pentru stiloul de diplomat. Eforturile tuturor vor fi incununate de victoriile de la Marasesti si Oituz, adevarat Verdun romanesc, care va contribui la construirea legendei militare romanesti. Ceea ce ar fi putut sa se transforme in dezastru strategic din cauza neexpoloatarii victoriilor din vara anului 1917, va contribui la ridicarea moralului Aliatilor, care in acelasi moment pe frontul de vest sufera o adevarata criza de incredere. Theodor Roosevelt nu se inseala deloc atunci cand recunoaste ca "singurul punct sigur pe frontul Orientului este locul in care se afla Armata romana". Acest drum al crucii spre o renastere atat de asteptata a necesitat o munca intensa, impunandu-i generalului Berthelot rabdare atunci cand rusii se opun reluarii luptelor si transmit pentru orice participare "Ordinul nr 1 al bolsevicilor", care va conduce lent la dezagregarea armatei lor; intelegere si fermitate atunci cand generalii romani nerabdatori vor sa mearga mai departe si intransigenta atunci cand se ia in calcul, la un moment dat, transferul armatelor romane in Ucraina. Era deci Berthelot un simplu organizator si un diplomat de circumstanta? Nu! Trebuie mai intai sa ne reamintim ceea ce multi ignora, si anume ca Berthelot era pe cale sa primeasca comanda unei armate franceze, dupa dovezile de competenta pe care le-a dat in bataliile de pe Marna, alaturi de generalisimul Joffre, care ii acorda intreaga sa incredere. In ciuda unor furii legendare ramase consemnate in memoriile unor ofiteri ai Misiunii si o opozitie uneori inversunata fata de generalul Averescu, el s-a investit cu mult peste rolul care ii fusese conferit, facand Romania sa beneficieze de tehnica de lupta cea mai performanta in ciuda parerii englezilor, adaugand scopurilor misiunii sale reorganizarea Armatei de aer si Marinei, conducand cu fermitate formatiunile sanitare si neezitand sa tina piept maresalului Franchet d'Esperey si lui Clemanceau, "pentru a face sa nasca Romania Mare" in forma dorita de Bratianu. Ne raman din aceasta epoca scrieri magnifice, rapoarte militare, teze precise si amintiri peste care adesea timpul a asternut praful, dar si minunate fotografii care depun marturie despre forta morala a prieteniei, despre valorile impartasite pe campurile de batalie de toti acesti frati de arme. Descoperindu-le, intelegem mai bine de ce destinul lui Henri Mathias Berthelot nu este cel al unui general, nici macar cel al unui militar, ci mai degraba al unui pionier teribil de contemporan, care a stiut sa dea legaturii de prietenie franco-romane intreaga sa forta, dar si un chip, si mai ales un suflet. "Fara frontiere", editie speciala In aceasta dupa-amiaza, TVR1 va difuza, cu incepere de la orele 18.00, o editie speciala a emisiunii "Fara frontiere", moderata de Luca Niculescu al carei subiect il va constitui implinirea a 90 de ani de la bataliile duse de Armata romana, pregatita de misiunea militara franceza, la Marasti, Marasesti si Oituz, respectiv colaborarea franco-romana din acea perioada. Invitatul moderatorului este istoricul Neagu Djuvara.

Cdt Jean Luc MESSAGER, sef de pol ECPA-D