Adrian SEVERIN 

Apropierea alegerilor europene pune in lumina o realitate ingrijoratoare: gandirea si actiunea operatorilor politici romani nu au o dimensiune europeana. Doua propozitii, cu pretinsa valoare strategica, se aud pretutindeni: 1. rezultatul scrutinului european este relevant ca trambulina in alegerile locale si generale din 2008; 2. alegatorii nu sunt interesati de tematica europeana. Asadar, scrutinul european ar avea importanta doar in lupta politica interna, in conditiile in care romanul nu ar avea instinct european. Primul test national al europarlamentarelor este al sinceritatii. A afirma ca un anumit partid sau guvern sunt in stare sa ofere cetatenilor Romaniei libertatea, prosperitatea, securitatea si demnitatea pe care si le doresc intr-o societate moderna, fara contributia UE, este o minciuna. In etapa post-nationala si post-moderna a istoriei, succesul comunitatilor nationale este imposibil fara un aport transnational. Elita tarii ar trebui sa recunoasca acest lucru. Al doilea test este al coeziunii nationale. El cere adoptarea unei "politici nationale" in alegerile europene. Concret, toate partidele ar trebui sa afirme ca prezenta masiva la vot constituie un mesaj prin care romanii ar proba ca lor le pasa de UE. Asa s-ar exercita o presiune psiho-politica menita a face ca si UE sa-i pese de romani. Totodata trebuie observat ca Romania are interesul de a influenta decizia in UE. Fara aceasta ar deveni o provincie marginala in "imperiul democratiei transnationale europene". Pornind de aici, ea trebuie sa trimita nu cantareti, sportivi sau chiar politicieni carismatici in PE, ci oameni capabili sa conjuge capacitatea de a promova interesele comune europene cu intelegerea subtila a realitatilor romanesti in domenii de activitate specializate precum agricultura, transporturile, turismul, dezvoltarea, coeziunea economica, sociala si teritoriala, politica de vecinatate, securitatea energetica etc. In conditiile scrutinului proportional, solutia unei reprezentari nationale de succes ar fi corelarea listelor electorale pe baza unei negocieri prealabile intre partide - eventual cu bunele oficii ale presedintelui Romaniei. Astfel, fiecare partid, in intelegere cu celelalte, ar urma sa includa pe principalele locuri eligibile candidati competenti in cateva din domeniile care tin de prioritatile europene ale tarii, suma listelor acoperind, pe cat posibil, suma domeniilor prioritare. Printr-un partid sau altul - cu nuantele tinand de ideologia fiecaruia - Romania si-ar asigura o prezenta calificata in toate zonele de interes major pentru ea. Dezbinarea interna face o asemenea abordare improbabila. Al treilea test este al competentei. Daca poporul pare neinteresat de dezbaterea europeana cauza se gaseste in ignoranta elitei. Animata de agende provinciale si ambitii meschine, clasa politica romaneasca (cu putine exceptii) nici nu pricepe Europa. Cum sa faca ea cetateanul sa se smereasca la vederea destinului european al Romaniei, cand ea insasi nu crede in el? Cum sa explice ea legatura dintre politicile europene si salariul minim, locurile de munca, nivelul pensiilor, valorificarea studiilor, siguranta individuala si sociala a romanilor, cand nici ea nu o intelege? Alegerile europene nu stabilesc doar raporturile de putere intre partidele nationale in context european, ci si ierarhizarea natiunilor in concursul abilitatilor europene. Daca alegerile europene nu vor genera o decizie nationala privind integrarea optima a politicienilor romani, in constructia europeana, elita politica romaneasca va pierde o alta intalnire cu interesul national iar poporul roman o alta intalnire cu istoria.