Cristian UNTEANU 

Ea are loc in contextul unui posibil faliment al "ideii europene" si al identitatii comune pe care o presupunea. In favoarea aparitiei revendicarilor de autonomie extinsa sau de independenta venite din diferite parti ale Europei. Exact asa cum este si cel sustinut de cei care au anuntat deja etapele autonomiei extinse din Tinutul Secuiesc, fara ca presedintele Romaniei noastre sa fi opus un veto explicit formulat. Dar, in definitiv, de ce atata ingrijorare? Pentru ca aparitia acestui tip de revendicari, unele presupunand mijloace violente, poate produce probleme serioase in respectarea celei mai importante promisiuni facute dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial si reiterate dupa caderea Cortinei de Fier: respectarea cu sfintenie a granitelor nationale. Promisiune incalcata prin ajutorul dat, de europeni si mai ales de SUA, la dezmembrarea Iugoslaviei. S-a spus atunci ca isteria ultra-nationalista era doar rezultatul combinatiei nefericite a trei factori: opresiunea criminala comunista, saracia si incultura. Numai ca, din nefericire, explicatia s-a dovedit complet falsa din moment ce, acum, statele cele mai civilizate ale planetei n-au gasit alta solutie disperata pentru Kosovo decat o separare si mai extrema pe baza etnica. Daca planul Athisaari prevedea un Kosovo independent in care sa existe si garantii pentru populatia sarba minoritara, acum perspectiva este sa avem doua provincii, ambele absolut pure la nivel etnic. Dar nu exista numai Kosovo. Exista riscul deloc neglijabil al unor conflicte intre state vecine: ETA vrea sa anexeze unei tari Basce independente si tara Bascilor franceza. Unii flamanzi nu au renuntat la visul Marii Olande. Alex Salmond, primul-ministru al Scotiei, a anuntat planul pentru un referendum in care sa exista si optiunea independentei fata de Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord. Exact asa cum s-a facut si in judetele unde se doreste formarea tinutului Secuiesc unde referendumul a avut loc si a dat un raspuns pozitiv in proportie de peste 90%. Este adevarat ca, spre deosebire de secuii nostri, scotienii vor mai fi intrebati si daca doresc ca lucrurile sa ramana neschimbate sau daca Scotia trebuie sa capete si mai multa autonomie decat are acum. Dar, ca si liderii politici ai secuilor nostri, scotianul Alex Salmond este si el convins ca drum de intoarcere nu mai exista: "Problema nu este daca Scotia este in intregime unita asupra cele mai bune optiuni pentru o viitoare schimbare constitutionala, ci ca este unita in convingerea ca lipsa de schimbare nu mai reprezinta o optiune, ci este un nou capitol al istoriei care sa fie scris de popor si nu doar de politicieni". Exact asta a spus si T�kes, dar pe atunci Basescu era aliat cu UDMR. Adept neconditional al referendumului, Basescu nu poate sa nu fie de acord cu formula intoarcerii la popor si in cazul secuilor. Dar ii va intreba si pe romani? Suntem gata sa aplicam pana la ultimele sale consecinte principiul: o tara, un pamant, o limba, un Stat? Vom fi gata sa acceptam ideea ca un stat poate sa fie egal cu o etnie? Poate secuii nu i-au povestit lui Basescu ce implica cu exactitate modelul catalan pe care ei il invoca acum la Bruxelles, cu sprijinul unor prieteni din PPE, ca model de solutionare a situatiei lor. Poate nu i-au spus ca, in Catalonia, non-catalanii beneficiaza de statut de cetateni de rangul doi, neavand posibilitatea sa ocupe functii publice. La noi, solutia, perfect constitutionala, ar fi un referendum in care sa se ceara si parerea romanilor. Risca Basescu?