Roxana IORDACHE 

Trecerea in vesnicie a Parintelui Patriarh Teoctist a revelat spectaculos rolul Romaniei in Europa si in lume. S-a intamplat la fel de neasteptat ca si plecarea Prea Fericirii Sale la intanirea cu Hristos, caruia i-a dedicat intreaga viata. Cu adevarat patriarhala. Detractorii, mai ales cei internationali, nu-i exclus sa nu priceapa. Europa untului si Europa spiritului, vorba lui Constantin Noica. Detractorii Patriarhului Teoctist judeca limitat politic si fara orizont mistic. I se reproseaza ceea ce i se reproseaza insasi ortodoxiei: absenta dimensiunii politice. In sens lumesc, evident. Misiunea ortodoxiei este sufletul omului. Politica Bisericii Ortodoxe este politica lui Hristos: mantuirea. Da, un popor majoritar ortodox nu-i un popor militant politic. Dar e un popor cu vocatie mistica, fapt care ii asigura persistenta, dincolo de vicisitudini politice. Patriarhului Teoctist i se reproseaza faptul ca nu a protestat fata de regimul comunist. Cei ce arunca reprosul nu se intreaba ce s-ar fi intamplat daca Patriarhul ar fi protestat. Nimic. Nu s-ar fi intamplat nimic. Patriarhul ar fi fost arestat. Poate chiar asasinat. Poporul n-ar fi miscat. Cativa protestatari erau si ei arestati. Asa a fost poporul roman in istorie. A rezistat numai in fata invaziilor straine, tocmai prin credinta crestina, dar niciodata in fata invaziilor interne. Ca dovada, poporul l-a plans cu jale pe Gheorghiu-Dej � care, la ordinul Moscovei, aruncase in inchisori elita Romaniei - pentru ca, tardiv, a rupt-o cu Moscova. Dupa care a murit. Si alta dovada, poporul, chiar fosti detinuti politici anticomunisti, l-a adulat pe dictatorul ateu Ceausescu, viitor demolator de biserici, pentru ca s-a dat disident fata de Rusia, la invazia Cehoslovaciei. Si Occidentul l-a imbratisat. Asa ca cei de la The Independent sau Le Monde ar trebui sa vada mai intai barna din ochii lor. Parintele Patriarh Teoctist stia ca poporul nu s-ar ridica. Prea Fericirea Sa a facut politica Bisericii, nu politica societatii civile absente, care azi isi permite sa-l critice. Din nefericire, in ultimii doi ani comunisti, n-a putut impiedica demolarea catorva biserici, unele, monumente istorice. Dar le-a pastrat pe celelalte si a restaurat altele. Dupa care, a ctitorit multe noi. Patriahul Teoctist a fost toata viata curat. Calugar de la 13 ani. Chemat si ales impotriva caruia ridica piatra tot felul de necredinciosi, pacatosi, dubiosi. Majoritatea, daca nu chiar toti detractorii interni si internationali nici nu pun piciorul in biserica. Dar moralizeaza. "Demnitatea noastra ortodoxa ne vine de la Sfantul Apostol Andrei, nu de la slavi". Cea mai mare lovitura data Moscovei politice a fost mistica. Si dubla. Mentinerea in Patriarhia Romaniei a Mitropoliei Basarabiei si vizita Papei Ioan Paul al II-lea in Romania. Orientale lumen, splendoarea ortodoxiei, gradina Maicii Domnului, pe care Papa Ioan Paul al II-lea le-a laudat. Patriarhul Roman Teoctist si Papa Polonez Ioan Paul al II-lea au pus piatra de temelie a reintregirii Bisericii Crestine. Oricum se va numi viitorul Patriarh al Romaniei, Daniel sau Teofan, cel foarte drag Patriarhului Teoctist, va onora succesiunea. Restul e mizerie.