In 1965, in rolul lui Apostol Bologa, cucerea publicul si juriul unuia dintre cele mai importante festivaluri de film din lume, cel de la Cannes. Anul acesta, actorul a revenit pe scena aceluiasi festival, unde filmul "Padurea spanzuratilor" a fost prezentat in cadrul sectiunii "Cannes Classics". Au trecut de-atunci ani numarati in roluri extraordinare in teatru si in film, premii UNITER si aplauze. Actorul Victor Rebengiuc nu mai are astazi nevoie de prezentare. De la "Morometii" lui Stere Gulea, la "Balanta" lui Lucian Pintilie, de la "Tanase Scatiu" al lui Dan Pita, la "De ce trag clopotele, Mitica" al aceluiasi Pintilie, Victor Rebengiuc a scris o intreaga istorie in cinematografia romaneasca. L-am intalnit intr-o dimineata de inceput de vara, la Sala Izvor a Teatrului Bulandra, inainte de o prima repetitie pentru o noua montare. Sunt multe spectacolele in care Victor Rebengiuc a putut fi vazut in stagiunea trecuta si multe dintre ele se vor relua probabil in toamna. Unul dintre rolurile foarte dragi actorului, dupa cum ne-a marturisit, premiat anul trecut la UNITER, este cel al profesorului Preobrajenski din "Inima de caine" (foto) de Mihail Bulgakov, in regia lui Yuriy Kordonskiy (regizor cu care actorul a colaborat intens in ultimii ani), la Teatrul National din Bucuresti. Iar la Teatrul Bulandra, acolo unde Victor Rebengiuc joaca de la absolvirea facultatii, poate fi revazut in spectacolele "Unchiul Vanea" de A.P. Cehov, si "Casatoria" in regia aceluiasi Kordonskiy. Pe strada, Victor Rebengiuc se declara un om obisnuit; la teatru intalnirea cu el devine magica. Un actor cu un extraordinar simt al firescului si cu o incapacitate aproape organica de a pica prada conventionalului, Victor Rebengiuc ramane astazi, el insusi, unul dintre cele mai complexe personaje ale artei teatrale din Romania. Ne intalnim la Teatrul Bulandra, la sfarsit de stagiune, cand in cele mai multe teatre a inceput vacanta. Cum se face ca dumneavoastra inca mai sunteti la "serviciu"? O sa intram in curand in vacanta. Dar astazi avem o prima intalnire pentru o noua piesa, care va intra in repetitii incepand din toamna. E vorba de "Moartea unui comis voiajor" de A. Miller, in regia lui Felix Alexa. Azi vom afla distributia, speram ca s-a hotarat. E nevoie de o stagiune de vara in Bucuresti? Sunt convins ca e nevoie de o stagiune de vara. Sala de la Bulandra e foarte potrivita pentru asa ceva, pentru ca exista o instalatie de aer conditionat. Probabil ca ar trebui ales un repertoriu ceva mai lejer, poate o comedie, accesibila publicului larg... Solutii s-ar putea gasi. Dar e nevoie de mai mult interes din partea unui director de teatru, de mai mult interes pentru public, vreau sa spun. Teatrul traieste pentru public. De curand ati fost invitat la Cannes pentru proiectia omagiala a filmului "Padurea spanzuratilor", care, in 1965, a primit premiul pentru regie. De ce v-a fost mai dor in toata perioada asta? De Apostol Bologa sau de emotiile de atunci? Emotiile, sigur... Era pentru prima data cand pleca o delegatie de artisti romani dincolo de cortina de fier, in Occident, era pentru prima data cand luam contact cu o mare competitie artistica unde veneau si participau mari vedete ale filmului mondial, nu doar european. Era o provocare serioasa. Am avut mari emotii si in timpul proiectiei, desigur. Tot timpul m-am gandit cum va fi apreciata munca noastra. Si a fost o bucurie enorma faptul ca Liviu Ciulei a primit premiul de regie. Ati simtit apasarea regimului comunist, atunci, cu ocazia acelei plecari, ati simtit ca sunteti "insotiti"? Sigur ca da, am simtit-o inca din tara, am simtit-o si acolo... Dar acolo totul era diferit, totul era cu 100 de ani inaintea noastra, libertatea, atmosfera... Eram intr-o imensa gaura neagra. Intrebarea pe care mi-o puneam eu atunci era cand vom escalada groapa ca sa iesim la lumina... Povestiti-mi cum a fost reintalnirea cu Cannes-ul. Am regasit atmosfera de sarbatoare si cand am ajuns acolo ne-am bucurat foarte mult pentru ca pronosticurile acordau o mare sansa filmului lui Cristi Mungiu ("4 luni, 3 saptamani si 2 zile", n.r.), care era cotat cu patru stele. Un film dupa o poveste precum "Padurea spanzuratilor" ar avea si acum acelasi impact? Daca e bine facut... Nu se premiaza subiectul, ci filmul. Daca filmul e bine facut, impactul e asigurat. Mai este actorul o oglinda a vremurilor? Nu. O fi fost, poate, cand a spus-o Shakespeare. Pana in '89 eram obligati sa fim actori-cetateni... Acum, nu. Cum se simte Victor Rebengiuc in Romania anului 2007? Nu ma asez ca actor in Romania, sunt doar un cetatean onest, care doreste binele tarii lui. Daca lucrurile merg bine intr-o tara si arta are sansa ei. Ma jenez sa spun ca sunt actor, pe strada sunt un om ca oricare altul. Dar acum, dupa 50 de ani de teatru, cand sunt salutat pe strada imi face mare placere si ma simt fericit ca oamenii isi aduc aminte de mine. Se face arta acum in Romania? Cine spune ca nu se face, exagereaza sau nu e in stare s-o faca. Se face arta, filmele iau premii, avem actori foarte buni, sunt spectacole bune sau mai putin bune, spectacole proaste, arta traieste, e vie. Care este relatia actuala dintre actorul roman si institutii precum Ministerul Culturii si Cultelor sau Centrul National al Cinematografiei? Simte sprijin institutional? Nu m-a interesat niciodata. Dar am dubii ca fondurile ar ajunge intotdeauna acolo unde trebuie. Rolurile pe care le-ati facut in teatru si film le considerati pariuri castigate? Partial. Pentru ca pana acum n-am jucat un rol pentru care sa nu-mi fac nici un repros. Au existat intotdeauna puncte neacoperite. Pana cand nu voi reusi sa fac un astfel de rol sunt doar un actor care tinde spre a fi mare. Exista roluri grele si roluri usoare? Sunt roluri si roluri, toate sunt grele; exista impact cu unele roluri la prima vedere. Altele se lasa mai greu descoperite. Sunt roluri complexe, cu profunzimi greu de explorat. Si astea sunt cele mai frumoase, cand cauti cai, mijloace, cand explorezi, cand te caznesti... Si care este ultimul rol care v-a caznit... Ultimul care m-a caznit mai mult e cel din "Burghezul gentilom", dar nu din cauza rolului, ci a regizorului. A fost o munca grea, facuta impotriva mea, am lucrat foarte greu impreuna. Eu si regizorul nu ne-am intalnit deloc... Pana unde merge libertatea actorului fata de text, montare sau regie? Dupa cum am invatat de la profesoara mea Aura Buzescu, actorul trebuie sa respecte textul. Imixtiunile in text facute numai pentru a smulge zambete sunt nepermise si lipsite de valoare artistica. Calci in picioare textul unui autor doar pentru a satisface niste orgolii desarte. Si sunt destui regizorii cu care am evitat sa lucrez pentru ca nu ne intelegeam. Am refuzat si din cauza textului, in perioada comunista, roluri care erau sarcini de partid, personaje schematice, in piese lipsite de substanta. Cum colaborati cu noile generatii de actori? Foarte bine. E o intalnire, sunt partenerii mei, lucrez cu ei cu mare drag, ar putea fi nepotii mei si imi place sa am nepoti artisti... Si cum se vede de pe scena publicul acestei noi generatii? Stiu ca publicul vine la teatru, ca umple sali... Eu nu vad in sala. Aud ca sunt multi tineri si asta e imbucurator, pentru ca in epoca asta a Internetului tinerii vor sa vina la teatru, sa ia contact cu arta. Sa te lasi patruns de arta care vine catre tine in sala, asta e misterul teatrului... Nu fac parte dintre actorii care spun: "Eu joc pentru publicul meu." Pentru mine publicul nu e o tinta, e un partener. Imi place sa-l simt alaturi de mine, il iau cu mine, imi place sa-l provoc, sa-l surprind. Eu joc de la comedie pana la tragedie si nu vreau ca publicul sa vina sa ma vada cum s-ar duce la un restaurant sa manance o ciorba de burta. Eu vreau sa fiu un meniu complet. Si felul unu si felul doi si, daca se poate, si un pahar cu apa. Mi s-a intamplat de multe ori ca cei care au vazut spectacolul sa fi gasit in el idei la care eu nici nu m-am gandit. Asta e rostul artei. Fiecare are posibilitatea sa aleaga... Ce fel de roluri va plac? Nu am preferinte. Vreau sa fie roluri bune. Si prin bune inteleg roluri care sa nu fie schematice. Nu ma intereseaza daca rolul e mic sau mare. V-ati dorit sa jucati un anumit rol si nu l-ati avut niciodata? Niciodata nu am avut roluri dorite. Actorii care isi doresc un anumit rol, atunci cand ajung sa-l joace esueaza. Imi place ca rolurile sa ma surprinda si sa fie cat mai diferite intre ele. Care este relatia dintre valoare si succes in teatrul din Romania de astazi? Relatia e compromisa si deturnata. Succes nu are valoarea, ci nonvaloarea. Vedetele apar si dispar ca ciupercile si sunt pompate, cu surle si tobe. Mie mi-e greu sa admit compromisuri. Cand faci asa ceva, te descalifici. Sa mergi la teatru inseamna sa te educi... Iar publicul care vine la teatru sa se cultive, nu accepta compromisuri. Cei care vin la spectacol sa se distreze si cred ca arta e un mijloc de spalare a creierului, nu ma intereseaza.

Monica ANDRONESCU