Ion SPANU 

Acum doua luni, ziarele Gardianul si Ziua au publicat dovezi care arata ca medicul Ionel Sinescu a copiat pasaje intregi dintr-o lucrare de specialitate aparuta in America. Saptamana trecuta, acelasi medic a fost acuzat ca a provocat moartea Patriarhului Teoctist. Coincidenta? Aproape ca o premonitie, colegul nostru Dan Coste a publicat, in 24 iulie 2007, o sinteza a acuzatiilor de plagiat din medicina romaneasca, reamintindu-ne ca medicii Ionel Sinescu, Mircea Beuran, Anca Patrascu nu au suportat sanctiunile pe care orice cercetator din lume ar fi trebuit sa le suporte. Ultimul intertitlu al articolului se numea "Avertisment pentru moarte" si atragea atentia ca aceste cariere medicale, formate ca urmare a unui furt intelectual, pot omori oameni, asa cum s-a intamplat cu dr. Doina Dumitrescu, sotia amiralului Cico, careia i-a murit o pacienta ce venise pentru un banal lifting facial. Si dumneaei fusese acuzata de plagiat de prof. dr. Constantin Ciuce de la UMF Cluj-Napoca. Sigur ca o legatura directa intre furtul intelectual si moartea unui pacient nu se poate stabili, insa prototipul intelectualului parvenit prin aceste metode anunta, intr-un fel, acest risc. Plagiatorul are preocuparea majora de a dobandi titluri care sa-i permita accesul intre elitele dintr-un anumit domeniu. Altfel de ce ar fura lucrarea cuiva, doar sa se laude ca scrie carti, expunandu-se riscului de a fi facut de rasul lumii? Un cercetator adevarat nu ar da munca din laborator pentru privilegiul de a fi in preajma politicienilor, pe cand plagiatorul da permanent din coate pentru a-si gasi sustinatori. Este aproape clasic cazul dr. Anca Patrascu din Craiova, care de mica prinsese gustul congreselor politice, fiind prezenta la tribuna chiar alaturi de Ceausescu. Astazi trage sforile in PSD, si i-a dat concubinului sau o imputernicire de reprezentare chiar si in relatiile cu subalternii! Fostul ginere al procurorului Panal, zbirul Craiovei in comunism, este in stare sa-l dea in judecata si pe noul nascut daca indrazneste s-o deranjeze pe dr. Patrascu. Macar acum, cand pana si moartea Patriarhului este banuita a fi fost provocata de un medic plagiator, Colegiul medicilor si Ministerul Sanatatii ar trebui sa inventarieze urgent acuzatiile de acest fel si sa ia masuri impotriva acestor hoti de elita. Logic ar fi ca lumea universitara sa se debaraseze singura de acest balast, numai ca fenomenul plagiatului este ingrozitor de extins in acest mediu, iar solidaritatea cu plagiatorii dovediti este un fel de metoda de supravietuire. Daca in literatura sau filosofie plagiatul nu ucide, in medicina el poate fi oricand un suplinitor al doamnei cu coasa. In fond, cine este plagiator? Un ins care isi cunoaste posibilitatile reduse, dar care vrea sa fie deasupra tuturor. El vrea mai intai sa fie doctor, apoi profesor si, cand a prins gustul parvenirii, vazand ca se poate, vrea sa fie chiar academician. El nu polemizeaza cu nimeni, caci s-ar putea face de ras, ci ameninta mereu cu judecata, pe care niciodata n-o duce la capat. Plagiatorul este personajul ideal pentru creatorii de scenarii oculte, caci el poate fi folosit in orice situatie, putand fi convins prin promisiuni sau prin santaj, doua metode care, in cazul plagiatorului, sunt garantate. Sinescu declara ca nu stia cine este medicul personal al Patriarhului. Chiar daca se vor gasi prieteni care sa ma ameninte ca-mi schimba cada cu un dus confort III, eu spun ca aceasta declaratie ascunde ceva mult mai grav. Mi-e teama ca, daca vreo oculta, revoltata de longevitatea Patriarhului, a vrut sa-l ajute pe acesta sa ajunga mai repede la cer, si-a ales perfect ucigasul care sa implineasca porunca.