Medicul personal al Prea Fericitului Parinte Teoctist timp de 21 de ani, prof dr Nicolae Ursea, revine in premiera cu precizari despre problemele medicale ale Patriarhului si moartea sa. Materialul publicat de ZIUA vineri, 3 august, sub titlul ales de noi "Acuzatie Capitala", a reusit sa declanseze doua anchete asupra mortii Patriarhului: una din partea Colegiului Medicilor si o a doua din partea Ministerului Sanatatii. Dupa interviul exploziv aparut in ZIUA, in care reputatul profesor afirma ca Patriarhul a murit cu zile si operatia nu era necesara, doctorul Ursea a refuzat sa mai faca orice alte comentarii presei. Dorinta sa a fost de a nu antrena memoria Patriarhului in dispute sub limita bunului simt si normele deontologice, cum sunt cele generate de medicul care l-a operat pe Prea Fericitul Parinte Teoctist, prof. dr Ionel Sinescu de la Fundeni. Plangere la Parchetul General Profesorul Ursea nu intelege nici azi de ce a fost mintit de dr Sinescu atunci cand l-a sunat, cand Patriarhul era deja in coma, si acesta i-a spus ca nici macar nu a fost operat. Dupa ce ne-a contactat personal, profesorul Ursea ne-a oferit un material in care explica punctual posibilele cauze ale mortii Patriarhului si motivele pentru care este ultragiat fata de modul in care a fost tratat Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane. Apare un element cheie care poate invinovati total echipa dr Ioanel Sinescu - dr Dan Tulbure, cea care l-a operat pe Patriarh la Spitalul Fundeni, dupa care Parintele Teoctist a murit in conditii inca neelucidate. Si anume faptul ca Patriarhul se afla sub o medicatie care include Plavix, un medicament a carui administrare trebuia suprimata cu cel putin 72 de ore inainte de operatie, pentru simplul motiv ca este anticoagulant. Or, Patriarhul a fost internat seara si operat a doua zi dimineata, fara a fi stabilizat in prealabil. Toate amanuntele ce tin de medicatia si starea sa de sanatate se aflau stipulate in dosarul medical al Patriarhului cu care acesta s-a deplasat la Spitalul Fundeni. Cauzele probabile ale mortii Patriarhului, afirma prof dr Ursea, sunt un accident hemoragic postoperator alaturi de o posibila fibrinoliza sau embolie. In ce priveste hemoptizia - inecarea cu sange - martorul ocular prezent pe holul spitalului la momentul operatiei ne-a precizat ca medicii alergau la un moment dat dupa un aspirator bronsic, pe care l-au adus intr-un tarziu. La fel, aparatul de resuscitare nu se afla la etajul patru, unde era Patriarhul, si a fost nevoie sa fie adus de la etajul doi. In aceste momente, Patriarhul nu a avut alaturi nici un ierarh al Bisericii pentru a fi impartasit. Azi urmeaza sa fie depusa la Parchetul General o plangere penala pentru a fi cercetate imprejurarile neclare ale mortii Patriarhului. (Victor RONCEA) Opiniile prof dr Nicolae Ursea privind decesul PF Patriarh Teoctist Consternat fiind de amploarea comentariilor facute in mass-media (...) de ploaia de telefoane primite, precum si de unele acuzatii ca am facut declaratii iresponsabile, ma simt obligat sa fac unele precizari si completari privind decesul PF Parinte Patriarh Teoctist, pentru informarea corecta si reala a opiniei publice. In ziua de joi, 2 august a.c., intre orele 10:30-11, pe aleea din spatele Palatului Patriarhal, mergand cu sotia pentru a ne inchina la catafalcul PF Teoctist, m-am intalnit cu un domn pe care-l cunosteam de la Patriarhie. Ne-a oprit si m-a intrebat foarte mirat cum se face ca eu, despre care stia ca sunt medicul Patriarhului, nu am fost chemat si nu l-am insotit la spital? A intervenit in discutie o a doua persoana, care-l insotea, revoltata de moartea Patriarhului si foarte agresiva la adresa echipei de medici de la Spitalul Fundeni. In acest context emotional si in graba, am exprimat unele opinii personale si am facut unele afirmatii pe care le mentin si la care adaug si altele. 1. Mi-am exprimat regretul profund pentru moartea surprinzatoare, total neasteptata a PF Parinte Teoctist. 2. Mi-am exprimat indignarea si regretul ca nu am fost chemat pentru a fi prezent la luarea unor decizii vitale privind interventia chirurgicala pentru adenom de prostata, avand in vedere faptul ca fusesem medicul sau curant de 21 de ani si ii cunosteam foaret bine trecutul si starea de sanatate a pacientului. O boala veche de 10 ani 3. Interventia chirurgicala nu era atat de urgenta (cum s-a efectuat), Patriarhul avea o hipertrofie benigna de prostata de aproximativ 8-10 ani, pentru care a fost monitorizat clinic, ecografic si serologic (antigenul specific prostatei), a primit tratament cu Proscar si nu prezenta tulburari de mictiune. In aceste conditii, ani de zile nu s-a pus problema interventiei chirurgicale, despre care Prea Fericirea Sa nici nu voia sa auda. Totul a evoluat foarte bine pana la inceputul lunii iulie a acestui an, cand a facut un puseu infectios urinar, insotit de mictiuni frevente, mai ales nocturne. Fenomenele au cedat dupa 48 de ore de terapie antiinfectioasa, dovada constituind-o faptul ca a putut efectua chiar o deplasare in strainatate (la Praga). Tot in luna iulie, i-am facut controlul periodic complet pe care-l efectuam regulat, bianual, de foarte multi ani. 4. Am discutat cu PF Parinte despre necesitatea interventiei chirurgicale, pe care de aceasta data nu a mai refuzat-o categoric si i-am indicat sa o efectueze in Germania, eventual la una din clinicile in care fusesera operati de prostata, cu succes, doi inalti prelati, care aveau o varsta mai inaintata decat a Sa. Totusi, Patriarhul prefera sa se opereze in tara. Il atentionasem ca, in cazul reaparitiei tulburarilor urinare, provocate de un alt puseu infectios, operatia va fi absolut necesara, bineinteles, dupa tratarea acestuia. 5. Alte probleme de sanatate ale PF Patriarh vizau inima si vasele, prezentand de mai multi o hiper tensiune arteriala moderata, de 3-4 ani o aritmie extrasistolica si, mai apoi, o fibrilatie atriala, iar in ultimul an, discrete fenomene de insuficienta cardiaca. In plus, de peste 10 ani, avea o ateroscleroza obliteranta la membrul inferior drept. Pentru toate acestea, precum si pentru mentinerea polului cerebral in parametri normali, i-am dat o medicatie adecvata, sustinuta, care i-a asigurat o stare de sanatate si o memorie corespunzatoare pentru a face fata tuturor eforturilor si responsabilitatilor pe care Inalta Sa functie le cerea. "De ce m-a mintit Sinescu?" 6. Sunt foarte mahnit ca Patriarhul a fost internat si operat atat de repede, mai ales fara sa se fi instituit o comisie de specialisti, tinand seama de varsta de peste 90 de ani, de comorbiditatile expuse mai sus si de faptul ca pacientul era o mare personalitate. In plus, era absolut obligatorie suprimarea cu 72 de ore inaintea interventiei a Plavixului, pentru a evita un eventual accident hemoragic postoperator - explicatie posibila a expectoratiei sanguinolente survenite (alaturi de o posibila fibrinoliza, embolie etc.). 7. Graba cu care s-a intervenit chirurgical, fara a fi vorba de o urgenta, fara a se tine seama de cele mentionate mai sus, m-au determinat sa afirm ca Patriarhul a murit cu zile. 8. Dupa aflarea vestii ca PF Parinte Teoctist a fost operat luni, 30 iulie a.c., la orele pranzului, l-am sunat pe prof. Sinescu, pentru a afla care este starea pacientului, cu intentia de a veni in Bucuresti, si mi-a raspuns ca nu a efectuat inca operatia, ca se va consulta cu anestezistul si dupa ce vor decide, ma va anunta data interventiei. Pregatit fiind sa plec la Bucuresti, dupa aproximativ trei ore am aflat de la TV intai ca Patriarhul a fost operat si se simte bine, iar apoi ca a decedat. Am fost pur si simplu socat, nu am inteles si nu voi intelege niciodata de ce m-a mintit prof. Sinescu??? Complicatii postoperatorii (...) Eu nu am acuzat pe nimeni, nu am facut pe nimeni responsabil de decesul Patriarhului. Personal, sunt convins ca actul operator a fost corect executat, dar din pacate asa cum se vede, acest lucru nu a fost de ajuns, iar moartea s-a datorat complicatiilor survenite postoperator. Nu sunt de acord insa cu speculatiile care se fac in presa, de aceea precizez ca nu urmaresc vreun interes sau scop, nu concurez si nu rivalizez cu nimeni, nu fac parte din vreo tabara ostila prof. dr. Sinescu, dar resping cu vehementa si ma revolta jignirile si ironiile sale, cu atat mai mult cu cat, ca varsta, ne despart mai mult de 20 de ani. De aceea, consider lipsa totala de respect, ca sa nu spun altfel, de a-mi da lectii de patologie reno-urinara. Las opinia publica sa-si spuna parerea! Exprimandu-mi opiniile privind moartea Patriarhului, sunt convins ca nu am calcat normele deontologice si ele nu au fost facute cu intentia de a face rau cuiva. Regret insa profund, inca o data, ca am fost mintit de un confrate, care avea obligatia morala de a ma informa corect, la solicitarea mea. Din respect pentru memoria PF Patriarh Teoctist, nu am cerut, nu doresc sa se faca nici o ancheta din partea Ministerului Sanatatii sau a Colegiului Medicilor din Bucuresti. Sunt convins ca Dumnezeu a oranduit sa se petreaca lucrurile asa cum s-au intamplat, iar anchetele nu vor aduce nimic bun; in schimb, vor stimula pe cei iubitori de rau, pe cei agresivi, care se hranesc zilnic din minciuni si fapte rele. Fata de cele afirmate mai sus, refuz sa mai fac alte comentarii, indiferent cine le-ar cere si doresc sa fiu scutit de alte interpelari, deoarece nu am nimic de spus in plus. Sa lasam Patriarhul Teoctist sa se odihneasca in liniste si pace, sa nu-l mai tulburam, respectandu-i mesajul pe care ni-l transmitea zilnic in timpul vietii sale, de "iubire, intelegere si iertare intre oameni, de liniste, pace si credinta in Bunul Dumnezeu"! Prof. Dr. Nicolae URSEA 6 August 2007 (n.r. - intertitlurile apartin redactiei) Ursea l-a salvat de la moarte pe Patriarhul Iustin Prof. dr. univ. Nicolae Ursea, medic primar medicina interna si medic primar nefrologie la Spitalul Clinic de Nefrologie "Dr Carol Davila", doctor in stiinte medicale, a fost medicul personal al Patriarhului inca de la intronizarea sa, in urma cu 21 de ani. Fost prorector al Facultatii de Medicina "Dr Carol Davila" timp de 12 ani, profesorul Ursea este autor al unei opere de specialitate voluminoase, de la Tratatul de Nefrologie, aparut in doua editii, la Enciclopedia Medicala Romaneasca - Secolul XX. Profesorul Ursea l-a cunoscut pe viitorul Patriarh si s-a imprietenit cu Teoctist inca din 1985, cand acesta il vizita la Clinica "Dr Carol Davila" pe Patriarhul Iustin Moisescu. Fostul Patriarh Iustin Moisescu fusese internat la Spitalul Elias cu o insuficienta cronica renala care i-a provocat pana la urma moartea clinica. Aceasta a fost constata, conform normelor de la acea vreme si potrivit statutului demnitarului, de chiar Ministrul Sanatatii, prof dr Eugen Proca. In noaptea de dupa declararea mortii clinice a Patriarhului, familia lui Iustin Moisescu l-a cautat pe profesorul Ursea, deja foarte cunoscut. Familia Patriarhului Iustin l-a implorat sa faca ceva pentru viata acestuia. Intr-un moment de har divin, spune astazi profesorul Ursea, s-a gandit ca este posibil ca unul dintre rinichi sa nu mai functioneze iar cel de-al doilea sa fie blocat de o piatra. A obtinut cu sprijinul familiei aprobarea ca Iustin, aflat in coma, sa fie transportat de la Elias la Spitalul de Urologie unde i-a aplicat mai multe dialize. Dupa trei zile, Iustin a deschis ochii si si-a revenit la viata. Dupa alte trei zile a eliminat o piatra. Timp de mai multe saptamani a stat internat in Spital pana la recuperare. De atunci, a ramas medicul Patriarhului Iustin iar, dupa moartea acestuia, al Patriarhul Teoctist, timp de 21 de ani. Cei doi Patriarhi sunt inmormantati azi alaturi. Un amanunt macabru: Iustin a murit intr-o zi de 31 iulie, Patriarhul Teoctist in 30 iulie dar ambii au fost ingropati pe 3 august. (V.R.)