Rene PARSAN 

Dar acum a fost servit pe tava. Premierul a descoperit si el uimit, la fel ca si Nastase la randul sau, marea de gunoaie in care ne lafaim. Ca nu exista nici un loc prin care sa intri in Bucuresti, sau in alt oras european din Romania, fara fi nevoit sa-ti croiesti loc cu scarba printre gunoaie, cadavre si moloz. Si la fel ca predecesorul sau a avut un atac de autoritate. Sa nu-ti vina sa crezi, a ordonat curatenie! Si cui? Tocmai celor numiti si platiti sa o faca. Evident a fost luat in serios. "Ce-are dom'le Tariceanu, parea baiat de treaba. Nu asa se comporta un om cu papion, maine-poimaine o sa ne forteze sa ne spalam pe maini!" Nu numai ca nu s-a miscat o roaba de moloz de pe marginea drumurilor, dar si premierul pare sa fi uitat cat de rau a fost cu bietii oameni. Basescu nu putea sa rateze din pozitia asta. A chemat un sepepist mai istet: "I-a traverseza ba pana la Golden Blitz, vezi daca dai de Umbrarescu si Casuneanu. Zi-le sa treaca pe-aci, ca am sa le zic o vorba. Si sa faca rost de un microbuz. Zi ca mergem pe centura. Nu, tampitule, lu' Elena nu-i spune nimic". Pe langa faptul ca subliniaza gratis incompetenta Guvernului si ne arata la toti cine-i premier, gospodarul providential isi consolideaza procentele fara sa mai arda gazul pe la televizor. Asta cotcarie de inalta clasa. Asa arata sponsorizarea eficienta a unei campanii electorale. O afacere profitabila si pentru presedinte si pentru acoliti. In loc sa dea bani impozitati pe afise, insigne si fulare drumarii presedintelui fac ceva munca patriotica si au si posibilitatea sa-si deduca cheltuielile din impozitul pe profit. Ies si mai ieftin si isi confectioneaza si o imagine de capitalisti responsabili. Si, culmea, nimeni nu-i poate acuza nici pe unul nici pe altii nici de sponsorizare ilegala, nici pentru favoruri aduse clientelei. Dar, altceva pute si mai rau. Acest gunoi nu trebuia sa existe. Nu neaparat acolo, oriunde. In Romania gunoiul nu dispare, nu se transforma; se muta de colo-colo. Baietii lui Umbrarescu o sa-l vanture un pic si o sa faca din niste movile mici un munte mare. In Europa (nu stiu ce tot am cu Europa asta, de ce ma tot i-au de oamenii aia, se pare ca nu ma impac cu gandul ca m-au facut european cu forta, cum ma faceau utecist in armata), nu mai exista gropi de gunoi. Pentru simplul motiv ca nu exista gunoi. Gunoiul este o marfa. Si o afacere. Sticla se transforma in sticla, punga-n punga, conserva-n BMW, carnea stricata in mancare pentru catei sau ingrasaminte, molozul in diguri etc. Asta ar fi treaba lui Tariceanu, si a tuturor guvernelor, sa impuna un sistem legislativ care sa oblige reciclarea gunoaielor de pe strada, daca nu si a deseurilor din Parlament. Si sa-l faca sa si functioneze. Cu forta. Stiu ca bat campii, n-o sa vad un poluator in puscarie, cum n-o sa vad senator treaz in post. Altfel, daca tot a venit vorba de oameni politici si minunatele lor obiceiuri si apucaturi, nu pot sa nu ma declar placut surprins de armonia corului bocitoarelor oficiale reunit pentru prima oara in formatiune completa, cu actuali si fosti presedinti si premieri, la inmormantarea Preafericitului Teoctist. Basescu a fost suspect de cucernic, n-a dat mana cu nimeni, Vacaroiu nici nu s-a uitat la Sfantul Potir, Iliescu statea periculos de aproape de cele sfinte, si Tariceanu prea aproape de Basescu; Constantinescu era foarte ascultator, chiar daca l-au avansat in banca a doua cu Iliescu. Cand am avut noi timp sa adunam atatia presedinti? Si de ce?