Iulia POPOVICI 

Rosu, oranj/portocaliu, galben, verde. Pentru ca si caldurile trebuiau sa poarte un nume, autoritatile romane au luat-o la vale pe culorile curcubeului (rogvaiv, au invatat unii dintre noi la scoala). Si, la fel cum bombardamentele nu inseamna nimic fara declararea starii de razboi, iar pericolul terorist e o teorie abstracta cata vreme nu e colorat institutional, nici canicula n-ar fi fost mare scofala fara decretarea codului rosu. Pentru prima data de cand s-au inventat ele ca subiect de conversatie, discutiile despre vreme au incetat a mai fi teme de umplere a timpului si au devenit problema esentiala a vietii noastre. Pur si simplu pentru ca e cald si nimeni - a se intelege in primul rand presa nationala - n-are nimic mai bun de facut decat sa dezbata pendularea intre curcubee, pe un ton de parca starea de razboi ne-ar bate la usa. Pe strazile din Bucuresti era cald, nici vorba, dar viata mergea inainte. N-a dat nimeni jos reclamele de exterior cu "Respiratia strica reputatia" de pe blocuri, ca sa se aeriseasca mai bine. N-a oprit nimeni plasmele de "advertising" (alternand cu "Primaria Sectorului 4 va ureaza/informeaza etc.") care paraziteaza intrarea in Parcul Tineretului, de pilda, ca sa scada, macar simbolic, consumul de electricitate, cu penele aferente. N-a marit nimeni numarul de autobuze pe liniile RATB, doar am fost sfatuiti sa nu folosim transportul in comun intre orele 11.00 si 18.00. Si-as mai avea niscaiva exemple. Nici pe domnul Videanu nu l-am auzit revenind spasit la sentimente mai bune fata de Parcul Bordei, ca poate in 20 de ani de acum incolo sa mai ramana urme de verdeata in orasul asta. Ba dimpotriva, as zice: nimic mai util politicienilor decat nitel cod rosu (de dansii inventat) ca sa mai dea si ei semne de activitate civica, cand in vremuri "normale" (termic) nici cladiri pentru gradinite, de exemplu, nu pot fi cumparate din cauza ideologicelor conflicte intestine din Consiliul Municipal al Capitalei. Ceva marxism-leninism au prins cu totii - acesti alesi comunitari -, numai contributia esentiala a lui Vladimir Ilici la mersul inainte al omenirii - primara intrebare "Ce-i de facut?" nu s-a prins de ei. Caci in Bucuresti nu e cald de mori doar din cauza ca bate soarele. S-o luam pas cu pas: cum se face, oare, ca 40 de grade la Bucuresti inseamna ucigator mai mult decat aceleasi 40 de grade la, sa zicem, Chisinau? Sa fie oare din cauza betoanelor? Sa fie din pricina ca, in loc de copaci, in centrul Capitalei se planteaza zgarie-nori la umbra carora sa asude biserici istorice? Sau ca parc udat in orasul asta e numai Cismigiul, probabil fiindca e sub geamurile Primariei si consiliero-edilii tin la perspectiva proprie, iar in rest prospera iarba parjolita si crasmele pe care le ia vantul la prima vijelie de vara? Pe locurile de joaca din cartiere se construiesc biserici si non-stopuri. Sa mai vorbim de reclamele cat blocul sau ele nu contribuie direct la cele 70 de grade (Celsius) de la nivelul strazii, ci doar la mahalizarea generala a orasului? Asociatiile de locatari (batrani, cei mai multi, pentru care fiecare leu in minus la intretinere e un dar divin) saliveaza pentru euroii oferiti cu generozitate de "proprietarii" cearsafurilor care le atarna dinaintea ferestrelor si ale caror spoturi le fac noaptea mai luminoasa in dormitor, dar nici ditamai Universitatea nu se putea scuti de afluxul de "cash-flow"? Tot ce se poate vinde in Bucuresti - si e, de preferinta, in proprietate publica -, se vinde. La schimb cu altceva, cat mai mare, cat mai inalt, cat mai plastificat, cat mai betonat. Dupa care se face o conferinta de presa si se blestema incalzirea globala. Un cod rosu pentru "Bucurestiul in pericol de naruire" n-are cine decreta. Fiindca nici bani n-aduce, nici la televizor nu se da.