Ion SPANU 

Nici n-au apucat romanii sa citeasca romanul lui Mircea Cartarescu si elita "Romavia" s-a si grabit sa spuna lumii ca autorul trebuie sa ia premiul pe care n-a reusit sa-l ia Borges. Am o propunere mai buna: Traian Basescu. Cine a avut curiozitatea sa citeasca volumul meu "Taraba cu idei" a putut observa ca eram, pana la un moment dat, un basescian convins. De altfel, in campania electorala, din postura de director al unei televiziuni, l-am sustinut "pe fata" in batalia pe care a dus-o cu adversarii sai politici. Ceea ce m-a indepartat de Traian Basescu a fost momentul in care am detectat la domnia sa o vocatie a razboiului pe care nu am mai intalnit-o pana acum la nimeni. Nu mi-a placut niciodata, indiferent de unde venea, personajul care, in fata alternativei "Pace sau Razboi", a ales zanganitul armelor. Din pacate, Traian Basescu este, de mult timp, un astfel de personaj. Se spune despre dumnealui ca ar fi un "tip conflictual", dar eu cred ca este mult mai mult: este tipul de om razboinic. Va amintiti, din filme, scena in care doua tabere incearca, cu pistoalele trase din teaca, sa gaseasca o solutie care sa evite conflictul armat si, tocmai cand lucrurile par a fi rezolvate, unul dintre gangsteri apasa pe tragaci, declansand macelul. Un astfel de personaj este Basescu. Daca ar fi fost angajat in structurile militare, Basescu ar fi ajuns, cu certitudine, maresal, iar faptul ca a ales, din placere, sa faca o scoala de tip militar mi se pare cel mai firesc lucru din lume. Pentru ca pacea il plictiseste, putem spune despre Traian Basescu ca este un om nascut pentru razboi! Nu e cazul acum sa trecem iarasi in revista momentele in care Traian Basescu a probat vocatia sa conflictuala pentru ca ele sunt cunoscute de toata lumea. Totusi, daca ne uitam in agenda sa de prioritati, observam ca, la propunerile venite de la Guvern, privind achizitionarea tehnicii militare, presedintele nu a avut nici o obiectie, in schimb, pentru marirea pensiilor a declansat un adevarat scandal politic, desi sumele necesare pentru pensionari erau mult mai mici decat costul avioanelor militare. Nu stiu daca am dreptate, dar prefer, pentru trista Romanie de azi, un presedinte care sa planga seara, inainte de culcare, dupa ce a vazut toata ziua cum traieste amaratul sau popor. Unii ar putea spune ca bucuria cu care face baile de multime ar fi semnul demagogiei, dar eu cred ca nu este asa. Lui Basescu chiar ii plac multimile de oameni, numai ca le vede ca un maresal care vrea sa fie aclamat de oameni dupa ce s-a intors victorios din razboi. El vede doar mainile care agita batistele albe, nu si trupurile care abia se mai tin pe picioare! Am auzit la televizor ca senatorul american Tom Lantos s-a intalnit cu un lider rus, pe care l-a rugat sa transmita poporului sau multumirea ca i-a salvat tara, Ungaria, in timpul razboiului. Dupa lungul razboi rece dintre SUA si URSS, gestul acesta este, orice s-ar spune, doar o parte dintr-un scenariu diplomatic. Cu acelasi lider rus s-a intalnit, la Strasbourg, si Traian Basescu, cand i-a spus: "Dar eu v-am intrebat de ce ati stat la noi 30 de ani?" Marturisesc ca mi-a placut reactia presedintelui, numai ca, la cateva zile, am aflat ca Romania cumpara de la rusi cel mai scump gaz din lume. Sa nu fi avut Tom Lantos un "mother fucker!" la indemana sau, la americani, politica inseamna altceva decat la noi? Functia de mediere si garantarea dreptului la viata al oamenilor - astea sunt prioritatile unui politician al pacii. Domnul Basescu e mai potrivit "pentru alte coordonate istorice", motiv pentru care il si propun la Premiul Nobel pentru razboi! Cu toata lumea.