Arhitectura elena este un accent si o desavarsire a peisajului acestei tari; infinitul strans in coloanele dorice, capata darul imediatei patrunderi in spiritele omenesti si se inalta pana la un puternic fapt estetic. Si noi avem o sete de spatiu si de organizare, in care o sculptura, o fantana, o cladire, o gradina, sa gaseasca locul lor adevarat. Potrivirea elementelor plastice la locul principiului de adineauri, de impodobire. Se cauta un nou adevar, pe axa unei noi priceperi spatiale, nascuta pe de o parte de traditii si pe de alta din invatamantul tuturor noilor probleme, incepand cu impresionismul si mergand pana la cubism. Asa vad eu ambianta, in care caut sa-mi restabilesc viziunile mele. Data viitoare voi cauta sa descriu cum, - cunoscand deaproape pe Bourdelle, Brancusi, Matisse, Vallotone, am vazut prin operele si viul lor grai, diferite drumuri spre cetatea asa de greu de patruns - Arta. ZIUA, 25 iulie 1939

rubrica realizata de Carmen Gherghei