Red APPLE 

Dupa falimente revin in sala cu lumina permanenta si spera ca "de data asta" sa castige potul. Cei mai experimentati vin impreuna cu tovarasii. Se simt mai siguri pe ei, mai protejati, mai puternici si, oricum, mai bogati la momentul initial. Se simt intelesi de fratii lor in ale riscului, se simt sustinuti si confirmati. Metaforic, cam asa se intampla si in viata publica. Lipsiti de apartenenta clara la acelasi grup, jucatorii din borcane, intotdeauna minim patru, scriu, vorbesc si se confirma unul pe altul. Patru pentru ca despre oricare dintre ei se pot confirma imaginile si perceptiile din minim trei surse, asa cum cere deontologia jurnalistica. Indiferent de aberatiile pe care le spun sau fac, exista intotdeauna minim trei surse care sa confirme o imagine pozitiva despre acela. Confirmandu-se unul pe altul, ca la comanda, aceste grupuri de minim patru au pus stapanire pe puterea simbolica din Romania. Cultura oficiala, politica, jurnalismul, business-ul au aceste grupuri de patru. Si au devenit stapanii neoficiali ai frecventelor. Autoritati la moda, greu de contestat. Grupurile de minim patru, atunci cand sunt bine plasate si au acces la mass-media devin formatorii realitatii. Creeaza forme de falsa unanimitate, de multe ori in opozitie cu statisticile si cu datele concrete observabile. Grupurile de patru isi iau "lumina" din cazinourile fara umbre, fara viziunile asupra lui "in afara", supusi doar obiectivelor de autoconservare si/sau consolidare in lumina jocului din cercul inchis. Vom lasa placerea cititorilor sa incerce sa descopere care sunt acele inlantuiri de patru personaje publice care se confirma pe la toate televiziunile si prin toate ziarele. Important este, in ordinea analizei, sa intelegem existenta acestor grupuri si obiectivele implicite si explicite pe care le au. Blogul, noua moda a bagarii in seama Cativa politicieni si-au facut bloguri. Unii dintre ei le ingrijesc cu mare atentie, altii le-au facut doar pentru a spune ca detin si ei o unealta de comunicare. Frapant este ca activitatea "blogarului om politic" (omul politic e si el om) e cu atat mai dinamica pe masura ce problemele de imagine pe care le are sunt mai mari. De la Mahmoud Ahmadinejad, presedintele Iranului, la Adrian Nastase, fostul posibil presedinte al Romaniei, activitatea este in toi. Toti acestia incearca sa construiasca alte realitati, unele care sa le convina, care sa-i propuna lideri respectati si respectabili. Intuitiv, incearca sa transforme blogul intr-o carte de onoare in care diferite personaje sa scrie "de bine" despre posesori. Niciunul dintre ei nu spune ce stie, nu face confesiunea care le-ar putea aduce iertarea publica. Dar folosesc instrumentul pentru a se mai scrie despre ei, pentru a mai pastra macar un bit in mintea jurnalistului obosit de caldura. Citindu-le blogurile ajungi sa crezi ca ceea ce fac, citesc si spun ca gandesc, o fac pentru cititor. Ajungi sa crezi ca-si traiesc viata pentru a o povesti pe blog. Ajungi sa crezi ca ai de a face cu niste esteti grafomani nascuti pentru a lasa in urma doar un blog.