Obtinand, cu ocazia referendumului, care a spulberat proiectul demiterii lui Traian Basescu, un puternic vot emotional, Partidul Democrat creste, in continuare, in topul sondajelor. Daca procentele ridicate ale PD, precum si trend-ul general pozitiv al acestui partid se mentin si in perioada urmatoare, atunci formatiunea prezidentiala se califica pentru o victorie certa in alegerile pentru Parlamentul European si in alegerile locale. Pana la victoria in legislative din 2008 si asumarea puterii executive, nu vor mai fi decat doi pasi. Cu un guvern pro-Basescu, seful statului merge la sigur intr-un al doilea mandat. Ca asa stau lucrurile, se poate observa din informatiile pe care le publicam in editia de fata. De la 40 la suta in 2005, PSD a scazut la jumatate. In timp ce PD, dintr-un partid insignifiant, se consolideaza acum pe prima pozitie. Cum se explica succesul spectaculos al Partidului Democrat? Unde a gresit PSD?
Regula alternantei la putere este destul de serios consolidata in Romania. Ceea ce inseamna ca, in principiu, la fel cum dupa o administratie PSD a venit la putere un guvern alcatuit din principalele forte ale fostei opozitii, si acum, cu ocazia alegerilor pentru Parlamentul European, urmate de locale si legislative, ar trebui sa asistam la o revenire a stangii. Indiferent ce ar face pozitiv un partid sau altul, tendinta este ca cetatenii sa contabilizeze punctele slabe ale unei guvernari, sa o penalizeze si sa acorde o sansa, din patru in patru ani, celeilalte parti. Acum, insa, exista indicii ca am putea asista la un fenomen ciudat. Partidul Democrat, aflat la guvernare pana in urma cu cateva luni, puternic sustinut si, de altfel, condus de Traian Basescu, ocupantul unui important pol al puterii, in calitatea sa de sef al statului, reuseste sa isi compuna imaginea unui partid de opozitie. Si nu a unuia oarecare. PD se califica pe zi ce trece drept principala forta de opozitie. El devine, astfel, o alternativa a puterii. Dar din cine este alcatuita puterea, in viziunea electoratului? In mod straniu, pe langa PNL si UDMR, partide aflate non-stop la guvernare dupa ultimele alegeri, populatia din Romania considera ca la putere, sau cel putin in complicitate cu ea, se mai afla si PSD si PRM. Cele doua partide, in loc sa isi fructifice avantajele create de statutul lor de formatiuni din afara algoritmului puterii, se trezesc, la capatul unui ciclu electoral, impinse in coltul ringului. In timp ce Partidul Democrat, care ocupa in continuare pozitii importante in administratia publica locala, desi relativ recent a parasit-o pe cea centrala, reuseste sa beneficieze din plin si de statutul de alternativa la actuala guvernare.
Explicatia trebuie cautata in politica promovata de Traian Basescu. Pe masura ce seful statului a devenit, beneficiind si de intensa sa mediatizare, cel mai important critic al Guvernului Tariceanu, unu si doi, dar in acelasi timp un adversar inversunat al PSD, PRM si PC, aceste partide din garda de prim rang a opozitiei au fost silite, pentru a se apara pe ele insele, pentru a nu-i acorda o putere periculos de mare sefului statului, sa menajeze Guvernul. Un Guvern astazi ultra-minoritar, care nu ar putea rezista fara o sustinere mai mult sau mai putin tacita a respectivelor formatiuni. In acest fel, ele incep sa fie din ce in ce mai mult identificate, de catre populatie, drept partide ale puterii. In timp ce Basescu si PD se plaseaza, in perceptia publica, la celalalt pol.
Aflat intr-o asemenea stranie situatie, PSD este silit sa ia in calcul doua scenarii. Fie continua in acest fel, riscand sa piarda prima pozitie la alegerile europene locale si parlamentare si, in consecinta, viitoarea guvernare, in favoarea Partidului Democrat. Fie devine brusc o voce mai puternica, mai autorizata si mai critica, in raport cu puterea, decat cea a partidului prezidential. Dar pana la aceasta optiune, este de presupus ca, in interiorul PSD, sunt necesare unele clarificari. Si repozitionari. Poate chiar dramatice.