Roxana IORDACHE 

In vremea primului mandat al premierului liberal Calin Tariceanu (2005-2009), pensionarii Romaniei au fost beneficiarii unei reparatii morale. Si istorice. O reparatie inca incompleta, dar maximum posibila. Deocamdata. Istoria va mai consemna ca presedintele Traian Basescu a fost nevoit sa promulge legea PNL a maririi pensiilor, dupa ce a atacat-o pentru ca n-a fost lansata de PD. In urma cu cateva saptamani, scriam ca nu e corect ca PSD sa se joace cu iluziile unei categorii sociale napastuite, pensionarii. Mai inainte, mi-am exprimat opinia ca sansa PNL consta in aplicarea unui program de dreapta, orientat spre publicul-tinta constituit nu in ultimul rand din proprietarii de drept si mostenitorii lor perpetuu nedreptatiti. Imi mentin aceasta perspectiva. Dar recunosc ca m-am grabit cand am considerat ca o marire a pensiilor ar fi acum doar un act populist. De fapt, e un act de dreptate fata de parinti si bunici. Fata de unchi si matusi. Fata de toti cei care n-au nici o vina ca au muncit in timpul comunismului si au avut apoi pensii de mizerie in raport cu munca lor de-o viata. In plus, au fost discriminati fata de cei pensionati dupa 22 decembrie 1989. Pensionarea anticipata, electorala si iresponsabila decisa de regimul Iliescu a contribuit la dezechilibrarea raporturilor sociale si a adancit inechitatea intre categorii similare de pensionari in functie de data pensionarii. Iar bugetul a fost dat peste cap. Procesul de recorelare a pensiilor, inceput de Guvernul Ciorbea, s-a anuntat, in consecinta, dificil si indelungat. Aceasta, avand in vedere si gaurile negre lasate de guvernarea PDSR, pe care guvernarea CDR, cu un premier de la PNTCD, a reusit sa le acopere, pompand de la buget miliarde USD. Si totusi, in acele conditii crancene, in care administratia Emil Constantinescu-Victor Ciorbea a salvat tara de la colaps, s-au initiat si primele reparatii in plan social. Guvernul PDSR, devenit PSD-Nastase, a continuat masurile sociale initiate de CDR, in planul recorelarii pensiilor. Dar la nivel minimal. Pensionarii au ramas pe ultimul plan. PSD nu s-a aruncat sa ceara propriului guvern o crestere dintr-un foc cu peste 40 la suta a pensiilor. Asa cum a cerut acum guvernului PNL, in mod demagogic. Lansand si o amenintare de opereta cu motiunea de cenzura, in care nici organizatia de soimi ai patriei PSD nu putea crede. In realitate, a fost un fel de "paparea paparii". Cum ar fi, o manevra a PSD si PD, prin eternul si fascinantul Viorel Hrebenciuc, impreuna cu presedintele suparat Traian Basescu. Adica, PSD sa ceara marirea subita a pensiilor - imposibila pentru buget, PNL sa refuze in consecinta, PD sa protesteze si sa se ralieze populist propunerii PSD, iar presedintele Basescu sa infiereze guvernarea liberala in frunte cu premierul Tariceanu. Fortandu-i demisia. Dar strategii FSN reunit n-au anticipat rezultatul. PNL a fost cu un pas inainte. A propus Parlamentului propria lege de recorelare accelerata a pensiilor, care a fost votata in unanimitate. Legea in doua etape era ideea anticipata a PNL, asa ca PSD a luat sah, PD - mat si presedintele Basescu a ramas in ofsaid. Este prima batalie politica din care a castigat o categorie sociala: pensionarii. PNL a jucat inteligent politic. Si moral social. Logic, ar urma limitarea la nivel minim a pensiilor celor care au facut politie politica. Jigodii penale ca Plesita.