Cristian UNTEANU 

Una dintre caracteristicile functionale ale unei republici bananiere de tip clasic, ca acelea finantate odata de CIA in spatiul Americii Centrale si de Sud, sau ale dictaturilor de toate culorile, este data de prezenta unei discrepante extreme intre nivelul de viata si preocuparile unitatii centrale a puterii si restul tarii. Ca si de existenta unei politici externe conforma standardelor internationale, mereu in cautare de surse de credibilizare, dar foarte departe, daca nu chiar fara nici un fel de legatura cu realitatea interna. Alunecam, usor si sigur, spre acelasi tip de realitate. La reuniunea CSAT de saptamana trecuta s-a luat decizia de a suplimenta nivelul de trupe care vor actiona pe spatii externe. Un gest firesc, de tara responsabila membra NATO si doritoare sa-si intareasca statutul si credibilitatea destul de subrede pe plan international. Pana aici nimic rau, dupa cum, in acelasi context, benefica ar putea fi si organizarea Summitului NATO, in vara viitoare, la Bucuresti. Da, numai ca, in aceeasi zi, televiziunile de acasa difuzau si o scena antologica din timpul desfasurarii unei sedinte de guvern: domnul Tariceanu se rastea la bietul sau ministru Nicolaescu, spunandu-i sa gaseasca un specialist pentru situatii de urgenta care sa se ocupe de sanatatea populatiei in situatia dramatica provocata de valul de canicula. Si adauga atat de frumos domnul Tariceanu: sa aduci pe seful de la Urgenta sau de la Municipal, pe unul din astia de stiu sa se ocupe de urgente! Asta demonstreaza ca avem cel putin doua realitati paralele: una cu trupele model dotate cu tehnologia secolului XXI si alta cu improvizatia "made in Romania" pentru tot ce inseamna viata unei populatii de care nu-i mai pasa nici unui politician. Stim sa organizam ca nimeni altii conferinte, seminarii si dezbateri, urmate de zaiafeturile de rigoare. Evident, toate cu o imensa contributie de la bugetul national. Ce este interesant e modul in care participantilor la evenimentele festive li se creeaza, in buna traditie mostenita de la protocoalele lui Ceausescu, un cordon sanitar impermeabil care sa-i apere cat mai eficace de restul muritorilor. Dar si de realitate. Plimbati cu un alai surprinzator si usor jenant pentru ei (coloane precedate de motociclisti, incadrate cat mai vizibil si mitocanesc de baietii de la SPP pe trasee inchise circulatiei publice), de unde sa stie cei de la NATO cum este in realitate cu sistemul de protectie in caz de urgente civile? Orice fenomen climatic extrem este pentru noi un dezastru extrem. Si realitatea crunta este ca nu avem constituite nici un fel de sisteme nationale de raspuns, cat de cat coerente si functionale. Sa ne fereasca Dumnezeu sa se petreaca vreun atentat in Bucuresti si sa trebuiasca sa se formeze culoare speciale pentru transporturile de urgenta pe strazile sau bulevardele noastre deja impracticabile in stare normala. Sa ne fereasca de izbucnirea unei epidemii majore, in conditiile in care in spitale oamenii vin nu numai cu medicamentele de acasa, ci si cu asternuturi, prosoape, fese si seringi de unica folosinta. Si sa nu uitam realitatea tragica, pe care n-o spunem baietilor din UE sau NATO, ca inca mai avem localitati neelectrificate si un numar enorm de locuinte sau gospodarii neracordate la retele de canalizare. Nu ne va impiedica nimeni sa ne continuam voios viata in acest tip de realitate. Ei se fac ca nu stiu, noi ne tinem mandri coada sus, infiorati de sentimentul mandriei nationale. Dar parca nu asta ar fi trebuit sa fie tinta de dezvoltare a Romaniei europene? Si, daca nu e, vedeti cumva ca-i pasa cuiva? Tot nu raspunde nimeni...