Departe, dar nu prea, de Botosaniul in care s-a nascut, un roman implineste azi, 30 iunie, 85 de ani. Din aceasta pagina, ii spunem lui Victor Rusu, emigrant in Israel de trei decenii, "La multi ani!". Dupa o tinerete zbuciumata si oropsita, dedicata miscarii sioniste, a aderat la ideologia comunista, pe care a inteles s-o slujeasca prin scris si propaganda, neuitand insa de originea sa si a consangenilor. A fost ziarist la "Scanteia" si revista "Veac nou" (organ al Asociatiei de prietenie Romania - Uniunea Sovietica, ARLUS), pentru ca in anii '70 sa faca parte din redactia "Revistei cultului mozaic". S-a lamurit, destul de tarziu, de binefacerile iepocii de aur ceausiste, si a plecat sa spuna adevarul in presa romana din tara fagaduintei, amintindu-si in permanenta de tara de obarsie. Devine, cu timpul, un observator lucid al realitatilor din cele doua sisteme, pastrand in permanenta legatura cu fostii prieteni sau colegi, mai ales din 1990 pana astazi; la o varsta venerabila, fiind aproape orb, dicteaza sotiei cartile si corespondenta, multe din textele sale debordand de un umor si autoironie de exceptie. Lui Victor Rusu i s-au publicat in Romania volumele "Itic si lumea lui" (2000), "Jurnal israelian" (2001), "Vedere din Bat Yam"(2002), "Elefantul si evreii" (2003), "Ultimii evrei" (2004), "Zile si nopti in Israel" (2006) si recenta culegere de "Scrisori catre si de la prieteni". Sunt pagini memorabile cu si despre oameni - evrei si neevrei - ai timpului nostru, fata de care autorul manifesta iubire si compasiune, admiratie si revolta: Valeriu Negru, Norman Manea, Magdalena Focsa, Sergiu Farcasan, Ilie Purcaru, Nestor Rates, Dumitru Popescu (dumnezeu) si nu in ultimul rand Nicolae Steinhardt, "calugarul evreu din Sihastria Maramuresului", a carui ultima epistola din Rohia era datata cu o luna inaintea mortii (29 martie 1989). O carte de confesiuni cum rar apar in literatura noastra, putand provoca numeroase controverse pasionate... (Valentin HOSSU-LONGIN)