Iulia POPOVICI 

Grupul pentru Dialog Social organizeaza un miting pentru pastrarea propriului sediu, la care iau cuvantul, solidar, lideri politici apropiati sefului statului; si, in final, cateva alte personalitati culturale au lansat la Centrul de Analiza si Dezvoltare Institutionala (CADI), girat de alt liberal (mai nou, si democrat) din familia politica basesciana, proiectul unei noi Constitutii. Tema care se insinueaza discret in viata noastra publica devine ingrijoratoare: "aripa" intelectualilor publici, de dreapta si singura cu drept de cetate in micul nostru univers, incepe sa-si asume o afiliere politica mergand dincolo de ideologie si accepta din ce in ce mai deschis sa serveasca pe post de platforma teoretica (daca nu si practica) pentru ceea ce unii numesc deja un partid prezidential. Nu e prima data cand oameni politici, de felurite orientari, sustin revendicari ale societatii civile (sa zicem ca si votul uninominal a fost, initial, tot o emanatie a acesteia). Doar ca, pana acum, societatea civila fiind "civila", ea nu si-a declarat pe fata simpatii absolute si a gasit cu cale, chiar si pe vremea lui Constantinescu si a Conventiei, sa se tina mai mult pe orbita puterii politice decat in centrul furtunii. Asadar, intrebarea nu e ce cauta Stolojan la mitingul Grupului pentru Dialog Social, ci daca liderii GDS au facut bine lasandu-l sa-si aproprie cauza lor - caci una sunt interventiile in Parlament si alta cautionarea unei cauze. Asadar, intrebarea nu e daca avem nevoie de o noua Constitutie (pentru ca avem), ci daca "a treia republica" trebuie sa fie un stat al unei singure grupari, cu o ideologie foarte precisa (sa ne amintim ca tot CADI e si initiatorul unui soi de "miscare" libertariana). Asadar, intrebarea nu e cat de fructuoasa poate fi o selecta masa rotunda in care se vorbeste despre anticomunism, ci prin ce aranjament de circumstanta s-a facut ca, in organizarea acestui aparator (caci de stat) al diversitatii care e ICR, la reuniune sa ia cuvantul doar intelectuali intr-un bizar consens de opinii. Cam prea multe intrebari pentru doar doua zile. Si nu sunt singurele. Daca intelectualii publici, atatia cati are Romania si atata vizibilitate au ei, devin o filiera a politicii, prezidentiale sau de alt fel, ori o tabara de refacere a fortelor in lupta pentru dominatie ideologica, cine va ramane sa tina sus flamura criticii sistemice? Ori confortabila pozitie de "tovaras de drum" face mai mult decat simtul responsabilitatii fata de multitudinea de optiuni socio-ideologice din care e compusa Romania? Pentru ca, facandu-se ca nu stie, aceasta vesela reuniune intelectuala anticomunista ajunge pe nesimtite sa functioneze dupa aceleasi principii - de la tovarasia de drum la politica (sa nu zic gandirea) unica. Mai nou, schimband vocabularul si pastrand realitatea lui, i se spune consens; doar ca nu e un consens asupra a cum sa facem sa fie bine, ci asupra a ceea ce "trebuie" sa fie binele. Mi s-ar putea raspunde ca in locul unor Dan C. Mihailescu, Mircea Mihaies si Gabriel Liiceanu migrati spre ideologia prezidentiala n-au decat sa vina alti intelectuali publici, alternativi. Singura problema e ca in Romania, cu tot optimismul unora, nu intotdeauna forma naste fondul si nici fondul, forma.