Serban ORESCU 

Cu atat mai necesar este, deci, un dialog social cumpanit, in stare sa astearna un pic de olimpianism peste simpatii sau aversiuni. Spun aceasta, avand in vedere mai ales momentele grele prin care trece Revista "22", editata de Grupul pentru Dialog Social si cu gandul la "fixatia Tariceanu" - adica obsesie unilaterala - la care se referea critic Andreea Pora, cunoscuta ziarista din tanara generatie. Dumneaei nu-i chiar singura sa constate ca in "22" s-a investit multa elocventa in combaterea, fara succes, a premierului Tariceanu, in detrimentul altor aspecte cel putin la fel de importante ale vietii publice. O lectie bine-venita pentru gladiatorii profilati exclusiv pe Tariceanu care - spune dansa - are, de altfel, "toate sansele sa ramana in functie pana in 2008". De ce nu s-a spus insa aceasta in "22" mai demult si de altii obisnuiti cu o singura tinta - "Tariceanu si PNL"? Cine pretuieste dialogul social trebuie sa fie nuantat! S-au intamplat lucrurile mai curand pe dos, s-a gandit maniheist, invocandu-se o necesara solidaritate a intelectualilor, incompatibila, spunem noi, cu adevaratul dialog. S-a ajuns, astfel, ca din insusi lagarul basescian sa vina acum un semnal de alarma... Citez din acelasi "22", numarul 24, iunie 2007: "Dar poate Traian Basescu sa-si depaseasca fixatia Tariceanu, poate exista (el) in lispa acesteia?", se intreaba doamna Pora. Punand astfel de intrebari, "22" si "Dialogul social" recastiga ceea ce, in parte, au pierdut in ultimele luni, aparandu-si si mai bine dreptul, oricum importan, de a supravietui tuturor presiunilor.