Victor RONCEA 

Domnul ministru de Externe al Romaniei Adrian Mihai Cioroianu s-a facut remarcat in mod deosebit pe plan international in timpul conferintei de presa sustinuta impreuna cu sefa Departamentului de Stat al SUA, Condoleezza Rice. "Da", "da, da, desigur", "bineinteles" si "va multumesc foarte mult" au fost onomatopeele reproduse de Cioroianu parca dupa o alta pasare, exotica, de talie medie sau mica, cu cioc incovoiat si cu penaj viu colorat. Ce este important, oricum, este ca a fost remarcat. Drept un yesman desavarsit. Aceasta merita insa Romania? Cioroianu a reprezentat inca de la numirea sa drept cea mai proasta alegere pentru politica externa a Romaniei. Din mai multe motive. Primul, pentru faptul ca a fost si este contestat de presedintele Traian Basescu, in conditiile in care intre conducerea MAE si seful statului trebuie sa existe o coeziune care merge pana la simbioza, pentru a se promova coerent, pe plan international, linia diplomatiei Romaniei. Premierul Calin Popescu Tariceanu s-a ambitionat si Adrian Mihai Cioroianu i-a succedat lui Mihai Razvan Ungureanu. Or, la prima iesire europeana a lui Basescu de dupa Referendum - reuniunea la nivel inalt a tarilor central-europene de la Brno, Cehia - presedintia a transmis MAE ca domnul Cioroianu nu este admis in avionul delegatiei oficiale. Relatia inexistenta intre cei doi vectori ai diplomatiei afecteaza asadar Romania. Apoi, ministrul roman de Externe a tulburat din prima apele Prutului si ale Nistrului si tarile preocupate de zona Transnistriei, in special Statele Unite, care fac presiuni pentru eliminarea trupelor rusesti din zona. Printr-o exprimare ambigua el si-a aratat ingrijorarea fata de o eventuala retragere a militarilor rusi din Republica Moldova. Comentariile neavizate ale sefului diplomatiei romane au fost privite drept o trecere a Romaniei cu arme si bagaje in tabara satelitilor Federatiei Ruse. Apoi, Cioroianu a ales, precum pe vremurile Tratatului de la Varsovia, ca prima intalnire bilaterala sa fie cu ministrul de Externe al Rusiei, experimentatul Serghei Lavrov. Care l-a facut sa repete, tot ca acea pasare viu colorata despre care v-am mai spus, ca Romania ar avea nevoie de o relatie "profitabila" cu Rusia. Adevarul, va dati seama, este total pe dos. La scurt timp dupa ce Lavrov l-a mangaiat pe frunte, din prostia aparatului directiei de comunicare a ministerului s-a aflat ca secretarul american de Stat, Condoleezza Rice, refuzase solicitarea lui Cioroianu pentru o intalnire bilaterala la reuniunea ministrilor de externe ai tarilor NATO, de la Oslo. Din nefericire, toate iesirile ciudate ale lui Cioroianu par sa aiba legatura cu o linie politica prestabilita deja. In favoarea Rusiei. Actiunile desfasurate din sediul MAE in defavoarea Romaniei nu sunt de ieri de azi. Daca in cazul lui Cioroianu, aceastea sunt stravezii, dintr-o inabilitate de amator, in cazul predecesorului sau acestea au fost destul de bine mascate. Adrian Mihai Cioroianu nu are insa numai patronimul in comun cu Razvan Mihai Ungureanu. Ambii reprezinta, inainte de vreo forta politica (Ungureanu a devenit membru PNL cu o zi inaintea numirii sale), produse ale unei retele bine infipte in toate sferele importante ale statului. Putina lume stie ca, pe langa functia de conducere din cadrul Fundatiei Soros, Ungureanu a fost atat bursier al Colegiului Noua Europa patronat de Andrei Plesu cat si al lui Mark Rich, cunoscut drept infractor de talie mondiala si inventator al oligarhilor rusi Oleg Deripaska si Igor Ziuzin. Cioroianu a fost atins si el cu ceva fonduri ale Soros, fiind bursier si scrib dilematic al Colegiului si Trustului lui Plesu, dar si membru al Grupului pentru Dialog Social. Ca si mentorul sau, de altfel, cunoscut drept, curios!, si ca oficial in toate guvernele Romaniei, de la Iliescu-KGB pana astazi. In esenta, cele doua pseudo-mandate ale ungro-cioroienilor, dovedesc cred eu, cu prisosinta, esecul cooperativei antiromanesti.