Ioan GROSAN 

La excelentul material publicat ieri in ZIUA privitor la invazia minerilor din 14 iunie '90 si la reactiile mizere ale presei feseniste de-atunci i-as adauga un titlu aparut in "AZI" in acele zile si care suna astfel: "Lumina vine din adancuri". Adica, vezi Doamne, minerii ne aduceau din adancuri lumina care spulbera "intunericul" din Piata Universitatii. O mai mare oribilitate precum acel text eu n-am mai vazut. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc, ci despre o scena care nici acum nu-mi iese din minte. Si nu era o scena de violenta. Venisem in dimineata de 14 iunie din Militari spre centru, la revista "Cuvantul". Nu stiam ca debarcasera minerii. Cand am intrat in redactie m-a izbit linistea cu totul neobisnuita pentru ora respectiva. Apoi primul lucru pe care l-am observat pe mocheta nou-nouta au fost niste urme mari, intunecate, ca de Big-Foot. Doamnei Fony, secretara, ii tremurau mainile pe o cescuta de cafea. "Du-te iute acasa!", mi-a soptit. "De ce?". "Au venit minerii! L-au luat pe Tara!" (adica pe prietenul meu George Tara, secretarul de redactie de la "Cuvantul"). Am iesit cam nedumerit (de ce sa-l ia minerii pe Tara? Unde sa-l duca?), dar cum am dat coltul spre Magheru pe dupa galeriile "Orizont", m-am dumirit repede: patru ortaci tarau spre o duba un tanar in blugi, iar alti trei se strecurau pe laturi si-l loveau cu ciomegele. Aveam intalnire cu Vladimir Tismaneanu, care tocmai atunci se gasise sa vina in tara, si-am taiat-o rapid spre Cismigiu. Acolo, ce sa vezi? Pe lac era o singura barca; in ea, un miner blond, aproape un adolescent, statea lungit visator, plutind cehovian, cu casca alaturi. El nu venise la Bucuresti sa bata intelectuali, "sa puna flori" la indicatia tovarasului Iliescu in fata Teatrului National, sa descopere valuta si masini de facut bani la taranisti, nu: el venise sa se dea cu barca, la fel cum noi, copiii de la tara, cand ajungeam la Cluj, ne repezeam prima oara la Chios si inchiriam o barca. E drept ca pe lac, in Cismigiu, nu mai era nimeni... Probabil ca daca ar fi acum intrebat acel adolescent (azi, desigur, disponibilizat) ce-a facut el in Bucuresti in 14 iunie si ar raspunde "m-am dat cu barca", nu l-ar crede nimeni. Eu, totusi, l-am vazut.