Ioan GROSAN 

Desi au trecut, iata, destule zile de la eliberarea celor trei patrioti romani incarcerati in Guantanamo-ul transnistrean, nu-mi ies din minte imaginile de la acele momente. Sa stai tu atatia ani intr-o celula, supus unor inimaginabile presiuni psihice si fizice (vezi cel putin echimozele de pe corpul lui Andrei Ivantoc), sa nu-ti pierzi nici o clipa credinta in justetea cauzei tale, sa ai puterea sa zambesti in bratele tremuratoare ale celor dragi - iata lucruri demne de statura si caracterul unor adevarati eroi. Fermitatea cu care toti cei din lotul Ilascu nu si-au tradat idealurile este nu numai un exemplu de inalt patriotism, ci si o lectie pentru toti romanii de felul cum trebuie sa ne comportam in fata unei puteri discretionare cum e cea de la Rasarit. Si asta cu atat mai mult cu cat nu mai suntem "nime-n drum", cum se zice-n Maramures, ci membri ai NATO si ai Uniunii Europene. Ce ne-mpiedeca sa avem un glas mai ferm, mai raspicat, in fata abuzurilor unor sateliti ai Moscovei? Dar mai ales ce ne impiedeca sa-i cinstim rapid, asa cum se cuvine, pe acesti mari romani? E - ar trebui sa fie - in primul rand sarcina Cotrocenilor. Sunt bune si deplasarile la meciurile de handbal ale fetelor noastre, sunt bune (desi cam fara rezultat) si consultarile cu partidele parlamentare, e buna si prezenta la lansarile de carte de la "Bookfest", dar nu trebuia mai intai facuta cinstirea celor trei? Daca a existat in Romania vreun ziar care a fost constant interesat de soarta detinutilor de la Tiraspol, acela a fost ZIUA. Domnule Basescu, stiu ca nu ne purtati o mare simpatie, dar e cazul sa va prevalati de prerogativele dvs. constitutionale si sa le acordati celor trei ceea ce, cu prisosinta, merita.