Iubiti fii ai Bisericii si ai neamului nostru, In aceste momente de sarbatoare, cand toata suflarea din vechea Basarabie praznuieste cu bucurie in sanul familiei si in jurul bradului impodobit Nasterea lui Hristos, gandurile noastre din tara mama se indreapta cu parinteasca dragoste si pretuire spre voi, fratii nostri prea iubiti, care prin lanturi, batai, batjocori, lipsuri si suferinte, v-ati infatisat trupurile ca jertfe vii pe altarul adevarului si al dreptatii si ati facut din temnita intunecoasa a detentiei voastre nedrepte adevarat anvon de propovaduire a luminii lui Hristos, a libertatii si demnitatii umane aduse in lume prin Intruparea Fiului lui Dumnezeu. Curajul cu care infruntati suferintele pentru afirmarea adevarului si marturia jertfelinica a dragostei voastre fata de credinta strabuna, fata de neam si fata de integrarea gliei stramosesti ne misca profund si ne indreptateste sa afirmam ca odinioara Sfantul Apostol Pavel catre Filipeni: "Oare cine este nadejdea noastra sau bucuria sau cununa noastra de slava, daca nu chiar voi, inaintea Domnului Iisus?" (Tesalonicieni 2,191). Voi ne-ati aratat ca spiritul lui Horia, Closca si Crisan, al Sfintilor Brancoveni sau al altor barbati vrednici din istoria noastra mult incercata care, in numele credintei, al adevarului, si al dreptatii, au infruntat roata, ascutisul sabiei, lipsurile si chinurile de tot felul, licareste inca in adancurile cele mai de taina ale neamului romanesc. Demnitatea si eroismul crestin al marturisirii voastre ne da tarie sufleteasca in infruntarea necazurilor si greutatilor, iar crucea suferintelor voastre, care a sadit deja in sanul societatii romanesti inceputuri de redesteptare si inviere, ne-a unit in afirmarea cu o gura si o inima a dragostei fata de neam, glie si Biserica strabuna, a recunostintei si pretuirii pe care v-o datoram in apararea vietii si a libertatii voastre. Ca semn al dragostei si partasiei la suferintele prin care treceti, Va acordam Crucea Patriarhala, a carei putere sa va insoteasca spre libertate si implinirea idealurilor voastre sfinte. Impartasindu-va parinteasca binecuvantare in numele Sfantului Sinod al Biserici Ortodoxe Romane, Va incredintam ca numele voastre sunt la loc de mare cinste in mintea si inima tuturor fratilor si surorilor voastre si in rugaciunile noastre fierbinti catre Dumnezeu, crezand cu putere ca El, care este Domnului Adevarului si al Dreptatii, va va intoarce nevatamati in sanul familiilor si al neamului care va asteapta. Cu parinteasca dragoste si binecuvantare.

Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane