Sorin ROSCA STANESCU 

Cum intuiam in editorialul publicat ieri, proiectul lui Basescu, pentru care se duc ca prostii la Cotroceni liderii partidelor, este un simplu joc de picioare. O miscare de invaluire si atata tot. In pregatirea alteia. Care nu se poate numi altcum decat un Guvern PSD. Este tema analizei pe care o fac astazi. Ce vrea, de fapt, nelinistitul presedinte al Romaniei? Acelasi si acelasi lucru. Sa construiasca in jurul sau - si, Doamne fereste, al altcuiva - un vehicul electoral puternic. Fiindca el este sef de stat, acest vehicul nu poate primi alta denumire decat cea de partid prezidential. Are la dispozitie Partidul Democrat, care raspunde intocmai la comenzile sale. Pentru ca i se flutura pe sub nas perspectiva unui ciolan gras al puterii. La care pedistii pot ajunge acum sau mai tarziu, in viziunea lui Basescu. Dislocand o aschie liberala, care a primit denumirea de PLD si statornicindu-si o stransa relatie cu Ioan Talpes - asa cum facuse mai demult si cu Virgil Magureanu - si cu Gigi Becali, Basescu s-a gandit ca, cel putin pentru imagine, nu strica sa transforme respectivul partid prezidential intr-o coalitie. Careia ii pune stampila de pol de dreapta. Ce mai conteaza ca un alt pol de dreapta, cu aceeasi superficialitate, incearca sa infiripeze si Tariceanu? Liderul PNL face acest exercitiu politic in compania fostilor taranisti si a gruparii politice condusa de Emil Constantinescu. Revenind la planurile lui Basescu si retinand ca, in epicentrul lor, sta tema largirii bazinului electoral si a credibilitatii PD - celelalte formatiuni fiind tratate ca simple accesorii si jocuri de imagine - vom vedea ca readucerea PD la guvernare nu se poate face decat pe doua cai, cea propusa, prin combinatia PNL, PD, PLD, fara Tariceanu, fiind toxica si doar inselatoare. Care sunt cele doua cai? Una este directa si imediata, printr-o motiune de cenzura, a carei initiativa sa apartina, insa, PSD - deci inca o motiune, la scurt timp dupa ce Cabinetul Tariceanu a fost sustinut masiv in Parlament, culmea, in primul rand chiar de PSD - urmata de lansarea pe piata a unui nou Guvern PD-PSD. Cea de-a doua solutie este un traseu mai sinuos. Conform acestui scenariu, PSD, dupa ce motiunea sa ar fi votata in Parlament, ar urma sa formeze singur un Guvern minoritar, sustinut insa masiv la investitura, cel putin de PD si PLD, precum si de celelalte partide care se tem de perspectiva alegerilor anticipate. Primul scenariu prezinta inconvenientul aliantei nefiresti intre un partid care se recomanda drept popular si altul socialist, intre un partid care se recomanda reformist si curat si altul taxat de PD drept nereformat si corupt. Al doilea inconvenient este ca, la putere fiind, PD s-ar eroda, in loc sa creasca, pana la alegerile parlamentare din toamna anului viitor sau din primavara lui 2009. Asa ca cel de-a doilea scenariu pare mai plauzibil. Prin sustinerea acordata instaurarii unui Guvern minoritar PSD, Basescu impusca mai multi iepuri deodata. Ii lasa pe democrati sa creasca in opozitie, aplica o lovitura mortala gruparii Tariceanu, mizand astfel pe o masiva destabilizare in tabara liberala si apoi pe o jonctiune cu un PLD subordonat si, cel mai important, va avea in fata un Guvern minoritar slab al PSD, cu care se va putea rafui in forta. In PSD domneste deruta. Atat la baza, cat si la varf. Pentru ca ispita puterii e mare. Mai ales in conditiile in care liberalii nu s-au dovedit parteneri viabili pentru PSD. Si nici adversari redutabili ai lui Basescu si ai PD. Ramane insa de vazut daca pesedistii nu vor fi invinsi de teama unei cacealmale tip Basescu. Care ar putea sa nu se tina de cuvant. Si, astfel, sa se declanseze exact ceea ce PSD nu doreste. Adica alegeri anticipate. Prezumtivul Guvern PSD se zbate, inainte de a fi, intre tentatia puterii si teama de a fi inselat.