Ovidiu BANCHES 

Amendamentul promovat de Emil Boc - pe vremea cand inclusiv adversarii politici incepeau sa-i recunoasca meritele de performer al Legislativului - avea un scop precis: sa evite blocajele care ar putea sa apara in procedura desemnarii premierului, precum si in cea a motiunii de cenzura. Ne intereseaza cazul motiunii, pentru ca este "la zi". Iata rationamentul lui Boc-2003: atunci cand premierul in exercitiu, cu echipa guvernamentala, nu da randament si se doreste demiterea Guvernului, nu este nevoie sa cada intregul Cabinet; este nevoie sa cada numai primul-ministru, si, automat, intreaga echipa sa fie schimbata, potrivit sistemului "motiunii constructive de neincredere". De ce este constructiva? Ne-a explicat tot Boc: "pentru ca nu numai darama, ci si construieste, pune ceva in loc". Adica, in aceeasi sedinta in care are loc demiterea premierului in exercitiu se alege si noul premier. Pentru continuitate in activitatea guvernamentala. Un premier paraseste mandatul, celalalt intra in exercitiul lui. Activitatea guvernamentala nu este intrerupta, noul premier putand sa-si schimbe echipa guvernamentala, daca doreste sa faca acest lucru, pentru ca el este acela care angajeaza raspunderea pe un program de guvernare concret in fata Parlamentului. Avantajul acestui sistem este ca, pe de o parte asigura stabilitate guvernamentala, pe de alta parte confirma locul si rolul important pe care primul-ministru il are - vorba lui Boc-2003 - in sistemul constitutional romanesc. Laudat de principiu la dezbaterile pe tema revizuirii Constitutiei, amendamentul a fost, pana la urma, respins de majoritatea vremii (PSD-PRM). Motive s-au gasit din belsug: "in Germania sistemul a functionat o singura data", "acolo e alt regim", "ar trebui regandit intregul sistem parlamentar", "nu se poate dom'le" etc. Cert este ca, astazi, o motiune constructiva de neincredere ne-ar fi prins mai bine decat una de cenzura fara orizont. Caci formula guvernamentala avansata de presedintele Basescu - PNL-PD-PLD - are, dincolo de problematica majoritatii "legitime", un mare minus. Ii lipseste dimensiunea "constructiva". Altfel s-ar fi pus problema daca motiunea "Jos Tariceanu!" ar fi fost completata cu alternativa "Sus Blaga!", ori "Sus Geoana!". Interesele, patimile, convingerile ar fi avut macar un reper. Pentru ca pe ideologii, doctrine, Dreapta, Stanga, inca nu putem sa ne bazam. Oricare va fi concluzia emisa de gazda consultarilor de la Cotroceni pe tema gasirii unei formule "legitime" de guvernare, perioada urmatoare tot criza se va numi. Chiar daca actualul Cabinet va fi daramat, partea constructiva va lipsi in continuare. Nici alegerile anticipate - daca printr-o minune se vor declansa - nu tradeaza vreo solutie. Fie si pentru simplul fapt ca votul uninominal, punct accentuat pe agenda presedintelui, nu este inca legiferat. Cat despre motiunea constructiva de neincredere, in lipsa unei alternative asumate in mod public nu ne ramane decat sa-l re-citam pe Boc-2003: "Amendamentul va ramane pentru alta modificare constitutionala, sunt convins ca nu va trece, dar macar merita sa meditam asupra lui".