Razvan SAVALIUC 

Straniu peisaj in conditiile in care magistratii au de departe cele mai mari salarii si avantaje, in raport cu exponentii celorlalte puteri. Pana acum, Autoritatea judecatoreasca si-a confectionat interminabile scuze. A dat vina pe politic pentru imixtiunea in cariera magistratilor. Dar, din 2004, atributiile in numirea si promovarea purtatorilor de roba au fost pasate la bucataria interna de la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). A dat vina pe incoerenta legislativa, dar legile, bune sau proaste cum or fi, s-a dovedit ca nu sunt aplicate egal pentru toti, ci dimpotriva, la unii nu se aplica. A dat vina pe lipsa de spatii si dotari, dar multe instante si parchete au fost complet renovate, basca si informatizate, iar bugetele anuale s-au rotunjit simtitor. Vina pentru ca stam in continuare prost la capitolul Justitie nu mai poate fi atribuita politicului, care a dat independenta totala puterii judecatoresti. Degetul acuzator al publicului arata azi spre CSM. O institutie garant a independentei magistratilor, reformata in 2005 si care numara azi sute de angajati, un imens parc auto si un buget impresionant. Aidoma unui adevarat minister. Un minister care a renuntat la rolul disciplinar punandu-se doar in slujba magistratului si deloc in cea a cetateanului. CSM a fost reformat cu doua scopuri. Sa decida ceea ce tine de cariera (independenta) procurorilor si judecatorilor si sa-i sanctioneze disciplinar pe magistratii care fac prostii. In 1909, cand a luat fiinta pentru prima data in Tara Romaneasca, CSM avea doua atributii mari si late: "1 - a-si da cu parerea asupra confirmarii, numirii si inaintarii magistratilor de orice grad, incepand cu judecatorii de ocoale si cei de tribunale de judete; 2 - a judeca, conform legii, infractiunile magistratilor inamovibili la datoriile profesionale, si a hotari pedepsele aplicabile acelora cari se abat de la acele datorii". CSM-istilor de azi nu le convine insa decat primul punct. O sedinta a CSM, oricare ar fi ea, a devenit o lunga lista de numiri, promovari, delegari si detasari. CSM a abdicat de la misiunea punitiva, intr-o tara in care mii de justitiabili acuza neincetat ilegalitatile unor magistrati. Dovada - anul trecut a dat cinci amarate de avertismente disciplinare, crezand ca asa va pune capat deraierilor din sistem. Ignorand ca, la CEDO, condamnarile curg pe capul Romaniei. Si ca tot mai des ies la lumina cazuri de oameni nevinovati, tinuti cu anii prin inchisori, pentru care nu raspunde nimeni. La CSM se musamalizeaza aproape orice caz, oricat ar fi de strigator la cer, caci solidaritatea de breasla a imbracat forme atat de aberante, incat unii cesemisti cred pesemne ca cineva le va ridica statuie pentru ca au fost protectori. Adica "au aparat independenta", in viziunea lor. Inspectia CSM musteste in prezent de magistrati fara vocatie, care nu au taria sa-si sanctioneze colegii. Daca infractorii ar fi judecati dupa cum "judeca" Inspectia pe magistratii gresiti, puscariile ar fi pustii, iar infractionalitatea la cote maxime. Cand vezi toate astea, cum sa nu-ti vina sa o iei la fuga din tara ta la auzul concluziilor raportului CSM, potrivit carora principala amenintare la adresa Justitiei romanesti in 2006 este increderea scazuta a populatiei.