Eugen SIMION 

Nu accept de regula aceste determinari, dar, vazand ce se intampla in jurul meu in aceste zile, imi vine sa spun si eu ca resemnarea este o solutie de existenta. Solutie paguboasa, desigur, dar, voind sa faci altceva (sa infrangi, de pilda, necinstea si sinistra demagogie), observi ca nu se poate. Din asemenea confruntari iesi, de regula, insultat, calomniat, uneori chiar tras in judecata. Eu ii fac, de pilda, unui colaborator observatia ca lipseste zile intregi de la Institutul unde lucreaza sau ca studiul pentru care este platit de la buget sa-l intocmeasca este o compilatie nenorocita si el ma denunta intr-o foaie din Capitala ca ma port dictatorial sau ma cheama la tribunal pentru ultraj... Stam bine, domnilor, stam foarte bine... In aceste zile, ziceam, s-a gasit dl. Fanus Neagu sa-si rotunjeasca sporul de ani si sa ajunga, iata, la trei sferturi de veac. L-au vizitat cu aceasta ocazie cativa prieteni, printre care am bucuria de a ma prenumera, l-au firitisit si au ciocnit cu el un pahar de vin alb pentru a nu incalca traditia. Nea Fane, cum ii zic amicii, a fost cu totul auster, s-a multumit doar sa recomande convivilor temperanta in toate, regim vegetal, plimbari lungi si, de se poate, discutii armonioase. Din noul lui scenariu de viata sunt excluse cu desavarsire cearta de cuvinte, controversa politica si frecventarea cercurilor postmoderniste. Despre politica are o parere cat se poate de proasta, aratand, ca noi toti, de altfel, o sastisire cosmica fata de aceasta eterna vanzoleala ce i-a cuprins pe romani. Fanus Neagu continua sa scrie si sa citeasca, iar jurnalul lui (publicat in Flacara lui Paunescu) dovedeste ca, in starile lui bune de reverie, se gandeste inca la miturile campiei brailene. "Ce faci, d-le Fanus Neagu - il intreb eu, dimineata, cand ii telefonez - ce mai faci?". "Ce sa fac?" - imi raspunde el - scriu, incerc sa scriu, nu mai stiu sa fac nimic altceva. Dar d-ta, ce mai faci? - ma chestioneaza el intorcandu-mi politetea. Eu incerc sa fac mai multe, dar nu prea reusesc. Mai toate initiativele mele intampina greutati neprevazute. Am mereu surprize, de unde nu ma astept... Fel de fel de surprize... Nea Fane asculta si, dupa ce asculta, incheiem dialogul matinal cu o cartire scurta si o barfa subtire. El se intoarce la miturile dunarene, eu la fantasmele mele critice. La multi ani, dle Fanus Neagu. Fie ca lumea romaneasca sa fie mai buna si sa-si regaseasca ceea ce este pe cale sa piarda: bucuria de a trai in demnitate si plenitudine. Iti doresc, cum ti-am dorit si altadata, sa traiesti mult si sa nu-ti dispara niciodata placerea de a scrie. Sadoveanu zicea ca, impotriva batranetii, omul are trei mijloace de a lupta: pescuitul, jocul de sah si lectura. Cand este vorba de un scriitor, mai trebuie adaugat, cred, un mijloc de rezistenta: scrisul. Daca nu-i un chin, cum se intampla adesea sa fie, scrisul poate fi o mare bucurie a spiritului si, prin aceasta, o solutie de salvare.