Denis BUICAN 

O activitate selectiva favorabila presupune o stabilitate politica si o echitate judiciara prin care, asigurandu-se egalitatea sociala a sanselor, s-ar putea ajunge la o prosperitate comparabila cu bunastarea statelor mai avansate ale continentului. Din pacate, catusele dictaturii staliniste - impuse initial de baionetele Armatei Rosii - si avatarurile demagogiei postcomuniste reprezinta un greu handicap pentru redresarea unei tari asezate dupa vorba cronicarului - "in calea tuturor rautatilor". Daca o veche traditie spune ca banul e ochiul dracului si ca singurul zeu concret al omenirii ramane Vitelul umflat in Boul de aur, nu e mai putin adevarat ca in concurenta economica europeana si universala nimeni nu poate ignora un astfel de vehicul al valorilor de schimb care a devenit chiar un etalon de marca european adeseori mai apreciat decat dolarul. Dar spre a se evita speculatii financiare abuzive, de multe ori manipulate de mafii si clanuri fara scrupule, s-ar cere aplicarea unor legi echitabile de catre jurii competente si cinstite atat pe plan national, cat si european si international. Facand din ban un mijloc de circulatie, si nu un scop in sine, Europa poate constitui un eventual model de dezvoltare care ulterior s-ar adapta si celorlalte continente dandu-le o sansa sporita. Pentru o astfel de evolutie favorabila s-ar cere egalitatea sanselor care nu implica nicidecum o valorizare abuziva - printr-un egalitarism vulgar - a parazitilor dispretuiti chiar si de Marx sub termenul de "lumpen-proletariat" - luandu-se drept exemplu negativ corturile dispuse demagogic pe malurile Senei de grupuri de presiune in care declasati - de multe ori utilizati de politie si servicii speciale - fac schimb de bauturi si de droguri, daca nu si de paduchi. Europa trebuie sa tinda spre o altfel de societate - totodata umana si echitabila - unde lucrul bine facut in orice domeniu isi gaseste rasplata meritata printr-o remuneratie corespunzatoare care nu ar trebui nicidecum considerata ca un fel de pomana data celor care isi fac cu adevarat datoria. Astfel, un schimb just de salarii si servicii ar putea ajunge la o eventuala selectie multipolara a tuturor valorilor muncii intelectuale si manuale pe scara sociala. Rasismul saracilor cu duhul si frica de munca, precum si ostilitatea fata de regimul unui Jaques Chirac care a adus la respingerea la Paris a referendumului privind constitutia Europei - favorabila de altfel intereselor Frantei si continentului - raman pilde negative de neurmat. Este bizar - dar nu de neinteles - de ce intr-un sistem de demagogie clientelista munca efectiva a unui polonez sau roman emigrat a constituit un fel de sperietoare de ciori pentru toti lenesii Parisului si Occidentului. Romania ar trebui sa ia din trecut - ca si din Europa si lumea prezentului - ceea ce este mai inaltator, si nu ce este mai injositor pentru natura umana. Adevarata Europa in sensul cel mai inalt al cuvantului ramane continentul unor Shakespeare si Darwin, Moliere si Pasteur, Goethe, Dante, Leonardo da Vinci, Eminescu si Brancusi - si al altor savanti, filozofi, literati si artisti - si nicidecum al patrihotilor si parazitilor care impovareaza pe ceilalti si fac umbra pamantului zadarnic.