Valentin HOSSU-LONGIN 

Cum era de asteptat, principalele dezbateri au fost cele economico-sociale, pornind de la realitatea ca aproape un sfert din populatia apta de munca este in somaj, mai ales tineretul francez si emigrantii asteptand ajutorul social, ca pe o obligatie a Statului! Sarkozy a fost inflexibil in aceasta directie. S-a declarat impotriva celor care pretindeau doar 35 de ore saptamanal, cerandu-le concetatenilor sa munceasca mai mult si mai eficient, numai asa veniturile societatii vor putea acoperi nevoile pensionarilor, functionarilor publici din invatamant si sanatate, ecologistilor si sportivilor. Nu-i de mirare, deci, ca prima sa vizita oficiala a facut-o in Germania. Am urmarit la televizor intalnirea cu Angela Merkel: s-au imbratisat, s-au tinut de mana, in fata lumii intregi, precum doi vechi prieteni, discursurile lor publice fiind mai curand "declaratii de dragoste". S-a vazut ca cei doi sefi de stat vor sa urmeze politica predecesorilor, facand din tandemul Franta-Germania motorul Europei. Pe langa preceptele politice, pentru care ambii lideri si-au dat mana, ramane economicul, unde Sarko si Guvernul sau trebuie sa le impuna francezilor, sa munceasca nemteste, pe model anglo-saxon, nu pe cel socialisto-balcanic! Numai in felul acesta poporul francez se va putea aduna "in jurul unui nou vis francez, spunea Sarkozy, cel al unei republici fratesti, unde fiecare isi va gasi locul si unde nimanui nu-i va mai fi frica de celalalt, unde diversitatea nu va mai fi traita ca o amenintare, ci ca o bogatie". In acest spirit a construit noul Guvern - redus la 15 ministere - cu un premier prieten si vechi colaborator, cu sapte doamne si un ministru de Externe, Bernard Kouchner, adus din tabara S�golenei, care-i "asigura una dintre cele mai populare figuri politice din Franta, demonstrand incluziunea de care e capabil Sarkozy" (conform ziarului "The Economist"), el fiind unul dintre politicienii francezi sustinatori ai americanilor in razboiul din Irak. Sa mai adaugam si faptul ca ministrul Justitiei, Richida Dati, este prima femeie apartinand unei minoritati nationale, intr-un Guvern francez. Acest Guvern este sustinut de aproape trei sferturi dintre francezi si pregateste alegerile parlamentare din 10 si 17 iunie, pentru a-si putea implini promisiunile facute natiunii in privinta securitatii nationale si sociale, a felului in care isi orienteaza politica europeana si nord-atlantica.