Adrian SEVERIN 

Or, Traian Basescu tocmai de asta a fost suspendat. A conduce masina baut ori a te uita dupa blonde nu sunt fapte anticonstitutionale. Pe perioada mandatului seful statului nu poate fi urmarit nici macar pentru acte de coruptie. Cati romani se vor revolta oare la aflarea stirii ca presedintele Basescu a refuzat pur si simplu sa faca ceea ce "fisa postului" i-o cerea? Daca lucrurile ar sta asa inseamna ca apararea presedintelui suspendat este usoara. In fata unui popor pentru care respectarea Constitutiei este un moft, nu are decat sa vina si sa spuna ca nu a comis faptele de care este acuzat, in realitate fiind vorba doar despre un mod propriu de interpretare a legii. Acestei tocane constitutionale i se poate adauga o salata de lozinci populiste si juriul ad-hoc constituit la cantina saracilor il va achita pe inculpat in sunet de fanfara. De ce atunci efortul costisitor de a scoate din adormire toate armele secrete de mare calibru ale papusarilor Romaniei spre a combate niste biete incercari ale unor democrati naivi si fara putere? De ce, daca stiu ca adevarul este de partea lor, sustinatorii domnului Basescu simt nevoia sa apeleze la minciuni si diversiuni spre a-i combate pe bietii sustinatori ai unor teze neconvingatoare, nepopulare sau greu de inteles? Si asta cu pretul crearii la nivel de masa a unor confuzii care pot distruge coeziunea societatii si afecta ordinea de stat pe termen lung. Suspendarea Presedintelui nu este actul a 322 de complotisti, ci hotararea Parlamentului Romaniei adoptata cu o zdrobitoare majoritate. Ce se intampla daca toate legile ar primi acelasi tratament? Procedand la suspendare, Parlamentul nu a incalcat nici o decizie a Curtii Constitutionale pentru simplul motiv ca o asemenea decizie nu a existat. Este oare constitutional sa dai efecte obligatorii unui aviz pe care Constitutia il vrea consultativ si sa rapesti astfel Parlamentului dreptul de a decide pe care i-l da Constitutia? Nici un democrat nu i-a cerut Presedintelui sa negocieze cu oligarhii pentru a-i scapa de urmarire. I s-a cerut sa se inteleaga cu Parlamentul pentru a se apara echilibrul intre institutii si suprematia legii. Nici un democrat nu i-a reprosat presedintelui ca a condamnat comunismul sau ca ar vrea sa combata coruptia. Dimpotriva, i s-a reprosat ca actul condamnarii comunismului a fost demagogic si superficial iar combaterea coruptiei s-a rezumat la incercarea de inlocuire a unor corupti cu altii. Nici un democrat nu s-a opus deconspirarii fostei politii politice, ci manipularii dosarelor spre a-i santaja pe posibilii adversari politici. Nimeni nu i-a cerut presedintelui sa taca, sa nu vada sau sa nu auda, ci doar sa nu foloseasca puterea cuvantului spre a minti, dezbina si domina. Faptul ca domnul Basescu se complace intr-o aparare disproportionat de zgomotoasa in raport cu pretinsa netemeinicie a acuzelor probeaza ca, in realitate, el crede in soliditatea acelor acuze. Faptul ca persoane inteligente, instruite si credibile - de la Emil Hurezeanu la Vladimir Tismaneanu si de la Tom Gallgher la Denis Deletant - isi pun la bataie onorabilitatea colportand neadevaruri si acceptand executia simbolica a parlamentarilor, dovedeste ca fortele care ii controleaza au decis sa le sacrifice legenda intrucat miza este mare. Ea este libertatea romanilor de a-si alege presedintele. In ochii Occidentului romanii nu si-au castigat inca acest drept.