Gabriel Andreescu 

Raspandirea fascismului in Europa a facut ca unele comunitati sa fie utilizate de catre Germania impotriva propriilor Guverne, ceea ce a dat o lovitura de moarte sistemului. Dupa al Doilea Razboi Mondial, instrumente cat se poate de utile atunci cand sunt folosite cu discernamant, precum recunoasterea personalitatii juridice a comunitatilor, drepturile colective, autonomia culturala s.a. au fost privite cu maxima suspiciune de state. A fost nevoie de 50 de ani ca suspiciunea sa se diminueze. Empatia internationala pentru problematica minoritatilor este amenintata astazi de evenimentele din Estonia. Miile de rusofoni imping tara intr-o criza interna si externa pentru a prezerva simbolurile ocupatiei. Or, Estonia este o victima istorica a rusificarii. A suportat-o tot secolul al XIX-lea. Cand in 1939 a fost ocupata de trupele lui Stalin, liderii sai politici si intelectualii au fost ucisi. Zeci de mii de tineri estonieni au fost inrolati in Armata Rosie. In 1941 au venit germanii, dar in 1944 Estonia a cazut din nou in mana URSS. Au urmat refugierea a zeci de mii de estonieni, deportarea altor zeci de mii, jumatate din acestia gasindu-si sfarsitul in Siberia. Au fost adusi in schimb sute de mii de rusi, ucraineni si belarusi. Au fost militarizate vaste regiuni din teritoriu, unde nu putea intra nici un nativ. Cand Estonia si-a recastigat independenta, la 20 august 1991, societatea estoniana era profund traumatizata. Noilor veniti in perioada ocupatiei li s-a cerut sa invete limba estoniana pentru a capata cetatenia. In 1992, din cei circa 400.000 de rusofoni, la o populatie de 1,3 milioane de locuitori, 32% nu indeplineau conditiile. Un efort constant al statului estonian de a simplifica testele si a ajuta rezidentii sa se integreze a facut ca in 2006, doar 9% sa ramana fara cetatenie. Ostasii sovietici in amintirea carora s-a ridicat monumentul din Talin vorbesc despre ocupatie, distrugeri si desnationalizare, nu despre eliberare. Eliminarea acestui simbol al unei epoci sangeroase reprezinta o datorie fata de estonieni. Or, grupurile de rusi care se ridica impotriva mutarii monumentului stalinist coopereaza cu regimul lui Putin impotriva statului unde traiesc. Se poate argumenta ca tinerii care protesteaza pe strazile capitalei estoniene nu reprezinta intreaga minoritate rusofona din Estonia. Dar oare liderii acesteia nu ar trebui sa protesteze fata de identificarea abuziva a insurgentilor cu minoritatea rusa? As spune chiar mai mult. Si alte comunitati minoritare din Europa au astazi o buna ocazie de a condamna invocarea drepturilor minoritatilor in conflictul care opune Moscova si Talin. Ar face astfel un mare serviciu cauzei lor, si pe termen lung, ar aduce prestigiu acestor drepturi.