Acum 17 ani Piata Universitatii era ocupata, zi de zi, noapte de noapte, de cateva sute, uneori cateva zeci de mii de oameni opusi regimului neocomunist incarnat, daca ne aducem aminte, si s-ar cuveni sa ne aducem, MACAR O DATA aminte, de Ion Iliescu, Petre Roman, Traian Basescu etc etc., ajunsi la guvernare prin metoda bine stiuta: oportunismul fara scrupule. Pe sangele a peste o mie de martiri s-au incropit cariere de doi bani, averi ticaloase, pozitii nemeritate, dar suculente. Zi de zi, noapte de noapte cateva mii de "golani" au incercat sa trezeasca Romania din somnul ei pacatos si interminabil, dar Romania dormea prea adanc si fara sfiala. Spre Vest, scrasnind din dinti Mesajul nostru, sintetizat in punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara, si-a gasit un oarecare ecou in echipa lui Emil Constantinescu. Prea firav, lipsit de vlaga. Probabil si datorita mafiei securiste de care face atata caz fostul presedinte, dar nu numai. Lipsa de nerv politic, de curaj la urma urmei, a dus nu doar la disparitia unuia dintre cele mai nobile partide de dreapta din Romania, PNT, dar si la reintoarcerea in forta a tavalugului rosu. Semintele au avut insa timp sa rodeasca, asa incat pana si nenorocita guvernare dintre 2000 si 2004 s-a vazut obligata la unele concesii facute bunului simt. Drumul spre Uniunea Europeana era prea ademenitor, chiar si pentru specimenele grobiene ale com�diei. Principiul autostrazii: ai gresit o data directia, din neatentie sau oboseala, te-ai inscris pe banda care duce spre Vest in loc de cea care duce spre Est, n-ai incotro. Injuri capitalismul, libertatea, cinstea, burghezia, dar mergi mai departe, spre Vest, scrasnind din dinti. Lichelele ariviste si penseta nuantei Personal, desi nu votez (am mari probleme cu principiile democratiei, mai ales in Romania, unde votul oricarui securist poate anula votul Doinei Cornea, de pilda), asadar personal as fi preferat, in 2000, disparitia Romaniei de pe harta Europei sau reocuparea ei integrala si definitiva de catre rusi. Cand ai de ales intre un criminal dovedit, precum Iliescu, si un tembel pompos si ridicol, precum Vadim Tudor, iti dai pur si simplu demisia din calitatea de cetatean roman si arunci principiile damakratice la cosul de gunoi al istoriei. Ei, aici intervine "societatea civila", baietoasa pana-n varful unghiilor si striga: Niet, asa ceva nu ne permitem, trebuie votat cu criminalul dovedit, fiindca, vorba ceea, stim ce ne asteapta. Despre crimele lui Iliescu a inceput, brusc, sa se vorbeasca foarte "nuantat". Lichelele ariviste, desi severe in general, manuiesc teribil penseta nuantei atunci "cand interesele o cer". Despre crimele lui Iliescu, din '89, din '90 a inceput sa se vorbeasca asadar, brusc, ca si cum insul, dupa ce se scobise intre dinti, a aruncat din greseala scobitoarea in decolteul unei jupanite de la GDS. Ei, cum sa-l condamni, draga, pentru asa ceva? Un flecustet. Vadim insa, care nu omorase decat gogorite si cai verzi in haznaua pamfletului, incarna diavolul antidemocratic. M-am intrebat si ma intreb inca de ce aceste faruri stralucitoare ale GDS, care ne tot scapa de comunism de la caderea acestuia, nu se apuca direct si franc de politica, daca au ales "sacrificiul ramanerii in tara", cum se vaita pe toate drumurile? Invidiosi pe camarila lui Basescu In sfarsit, nu asta conteaza. Lucrurile se stiu foarte bine. Aceste personaje taiate din stofa calpa de Istanbul, nici carturari, nici politicieni, nici profesori, nici savanti, nici capitalisti, nici chiar comunisti, nici bogati, nici chiar sarantoci, nici popi, nici raspopiti, doar eczeme intermitente ale vanitatii si parvenitismului se afla si ele in treaba. Sacaitor si inadmisibil este ca, orbiti de vanitate ombilicala, uita, ori se fac a uita ca treaba lor poate sa nu fie si treaba celorlalti si ca apostolatul lor tamp, dupa ceasul al doisprezecelea, nu valoreaza nici cat o ceapa degerata. Dupa ce l-au capatuit bine pe Iliescu, acesti luminatori au trecut cu arme si bagaje in plutonul lui Basescu, lustruindu-i ghetutele, scuturandu-i scamele de pe rever, stergandu-i nasul dupa fiecare fraza fara greseli gramaticale (pentru unii e o performanta, mai ales cand ajung pe tronul prezidential). Carol al II-lea ori Ceausescu ar fi de-a dreptul invidiosi pe camarila lui Basescu. Marinarul a strans pe puntea corabiei sale gaurite aproape toti ratatii din viata culturala a Romaniei, de la filozofastri fara opera, dar temeinici bisnitari si bucatari, pana la pseudopatrologi sau pseudomedievisti la fara frecventa si ziaristi turiferari, precum celebrul Michael Jackson cu papion. Mitica "jucator" Zilele trecute T. Basescu, ales in gluma, probabil, presedinte, de o parte a electoratului romanesc, a fost suspendat de catre parlament din motive bine cunoscute si intemeiate. O caricatura de presedinte a parasit institutia unde in mod firesc nu ar fi avut ce cauta. Un asemenea ins nu poate fi scos in lume ca reprezentant al unui popor european. Prezenta sa la carma statului era pur si simplu o ofensa la adresa bunului simt, o ofensa la fel de grea cum fusese si prezenta lui Iliescu. In sfarsit, cacealmaua care a durat doi ani si cateva luni s-a ispravit. Nu ma intereseaza deocamdata cine va urma la putere. Important e ca Basescu nu mai e acolo, stampila de rusine pe fruntea Romaniei. Doi ani de zile n-a facut decat sa nu-i lase pe ceilalti sa faca ceva. Asta da performanta de Mitica "jucator". Demagog si fara scrupule, ca si consilierii din pluton, Basescu si-a apropriat, in 2004, simbolurile si valorile Pietei Universitatii. Am mai scris despre acest lucru, acum doi ani, si nu vreau sa revin. Piata Universitatii a fost locul unde, in 1990, s-a vegheat, s-a strigat, s-au indurat batai si s-a murit pentru un crez formulat raspicat impotriva guvernului din care facea parte si Basescu. ATUNCI, nu acum ar fi trebuit sa vina Basescu si sa-si etaleze orgasmele oratorice. ATUNCI, nu acum se lupta acolo pe viata si pe moarte. Com�dia cu "revolutia portocalie" inventata dupa o revolutie inrosita de sange ar merita un premiu special pentru profanare sau prost gust. Piata noastra a ajuns Piata lor Acum, iata, Piata noastra, a celor cateva mii de "golani" din 1990, e invadata de specimene bizare, nerusinate, cantand osanale celui care le-a ingaduit minerilor sa vina sa ne sfartece in bucati. Minerii care au invadat astazi Piata nu au felinare la cascheta; cand nu sunt bacante delirante, sunt vitelusi occidentalizati pana la genunchi, cu carte de munca la revistutele Partidului Vesnicei Tranzitii (m-am plictisit sa le mai citez, aceleasi!), "intelectuali" pe la ei prin cartier si pe la ceva posturi de televiziune maidaneze. Piata noastra a ajuns Piata lor, in Piata libertatii, a frumusetii, a demnitatii si anticomunismului se scandeaza acum lozinci impotriva adevaratei libertati, intru sustinerea unui Nimeni uitat de istorie inca inainte de a fi intrat. Daca acestia sunt intelectualii Romaniei, atunci cum sa nu-ti fie dor de tancurile rusesti pe malul Dambovitei? Sa nu exageram, totusi. Cum nu se pricep bine la nimic, acesti tuteri de la Cotroceni, simtindu-si lefurile de ogari docili in primejdie, incearca sa si le salveze chiar cu pretul profanarii. Ce se vor face ei fara tatuca Basescu? Cine le va mai plati salarii de ministri, din buzunarele noastre, pe taiat frunza rosie-galbena-albastra la palat? Meetingurile de azi din Piata Universitatii sunt expresia fripturismului pseudointelectual. Rien de plus, mes chers compatriotes. Cristian BADILITA Intertitlurile apartin redactiei