Adrian SEVERIN 

Daca dupa prabusirea sistemului mondial bipolar statele grupului de la Visegrad, precum si tarile baltice au fost arondate Occidentului euro-atlantic printr-o intelegere intre marii actori globali, fosta Iugoslavie a fost dezmembrata si impartita "frateste" intre acestia (poate cu exceptia Serbiei care este inca obiect de negociere), iar Bulgaria, prin dimensiuni si pozitie geo-strategica, nu prea conteaza, Romania a devenit membru UE fara acordul Rusiei si fara ca SUA sa accepte dezlegarea ei de rolul "calului american" lasat la portile Europei. Neatentia europenilor si abilitatile politico-diplomatice ale romanilor au facut ca "unirea" lor sa devina fapt implinit fara a fi si fapt convenit. Dramatismul actualei lupte se explica prin imprejurarea ca o disputa care trebuia sa se consume inainte de aderarea Romaniei la UE are loc in UE. O coalitie instinctiva si implicita ruso-americana este interesata ca politica romaneasca sa redevina fluida pana cand statutul Romaniei - avanpost al unei UE politice aliate cu SUA si in parteneriat cu Rusia sau zona-tampon intre doua lumi rivale folosita ca depozit de deseuri politice si ca punct de plecare a actiunilor de comando menite a le slabi reciproc - sa fie negociat. Era nevoie, deci, de un "Presedinte-jucator" pentru ca Romania sa nu poata juca. Antipatizat in Est si dispretuit in Vest, Traian Basescu ramane un factor destabilizator util pe Axa Washington-Moscova. De intoarcerea sa nu este interesata, asadar, UE, dar nici curentele de gandire din SUA si Rusia care inteleg ca o Romanie stabila intr-o Europa unita, puternica poate fi factor de echilibru al unei ordini globale multipolare. Nu au interesul ca Traian Basescu sa revina la Cotroceni nici anumite categorii de oligarhi. Este vorba despre "oligarhii europeni" - cei ale caror prioritati sunt legate de progresul integrarii UE - precum si de "marii oligarhi nationali" - cei care au iesit din faza acumularii primitive de capital suficient de puternici pentru a supravietui pe piata europeana, dar insuficient de tari spre a nu cauta protectia europeana impotriva amenintarilor globalizarii. Acestia sunt "cleptocratii" pamanteni bulversati de politica basesciana menita a face loc noului val oligarhic format din clienti politici care nu au apucat primul tren al tranzitiei (adeptii nationalismului economic), precum si a permite formarea unor monopoluri non-europene in zone strategice din interiorul granitelor UE (adversarii Europei politice). Lupta dintre oligarhii vechi si noi, mari si mici, este al doilea plan al crizei politice care zgaltie Romania. Daca probe compromitatoare in legatura cu actele de coruptie in care sunt implicati Traian Basescu si familia sa nu apar la vedere lucrul se explica prin legaturile transpartizane dintre oligarhi, adevarata unitate si lupta a contrariilor. Urmarind banii presedintelui se ajunge inevitabil la banii adversarilor sai. Ei doresc, asadar, ca Traian Basescu sa fie invins, dar nu participa la lupta impotriva lui. Cu o UE derutata, incoerenta si inerta, precum si cu oligarhi mai dispusi sa tranzactioneze cu presedintele decat sa ii denunte turpitudinile, combatanti activi raman doar fidelii democratiei, din nefericire putini, care se opun derapajului autoritar-populist prezidential. Ei au optat pentru intoarcerea transparenta la popor. Suspendarea Presedintelui asta inseamna. Acum soarta Romaniei este in mana cetatenilor. Sunt ei oare constienti ca revenirea lui Traian Basescu nu este in interesul lor si al tarii de care destinul lor se leaga?