Cristian UNTEANU 

Apelul facut de Traian Basescu a fost auzit de societatea civila. A urmat o mobilizare exemplara, pro si contra. Normal, cetatenii preocupati de politica se implica si raspund. Pana aici, nimic altceva decat un semn al functionarii statului de drept. Problema apare cand mobilizarea exemplara reia forma indelung exersata in istoria nationala, de para la Inalta Poarta. Acceptabila atata timp cat domniile autohtone nu erau decat sub mandat dat de Padisah si se aflau sub amenintarea permanenta a firmanului de mazilire. Dar, acum, de ce acelasi lucru in cazul Romaniei europene? De ce se tine cu tot dinadinsul mutarea crizei politice de la Bucuresti pe culoarele Parlamentului European sau ale Comisiei Europene? Protagonistii crizei nu au decat o singura miza: ramanerea sau debarcarea lui Traian Basescu de pe scaunul prezidential. Asta este discutia, pe asta se omoara, se toarna, se faulteaza, se injura si se organizeaza profesionist pasiuni de strada spontane. Daca ar fi avut cumva un pic de educatie politica europeana, batausii nostri politici si-ar fi putut imagina ca transmitand zi de zi mesaje din ce in ce mai disperate catre Bruxelles, la un moment dat tot vor reusi sa deplaseze centrul conflictului. Este ce s-a intamplat acum, cand, la nici patru luni de la aderare, am reusit sa incaieram intre ele nu numai grupurile politice din Parlamentul European, ci si pe liderii marilor partide politice trans-nationale care, acum, ajung sa-si trimita scrisori deschise foarte tensionate si neobisnuit de acre. Cum este cea de azi a presedintelui socialistilor catre omologul sau de la populari pe care-l roaga cu frumosul sa nu se mai amestece in sustinerea lui Basescu. Asta dupa ce presedinta Internationalei Liberale facuse acelasi lucru. Ca rezultat al acrimoniei dintre lideri, grupurile politice dezvolta batalia si anunta Comisia Europeana ca, din nou, ceva nu-i in ordine in Romania, cerand ca toate criteriile de analiza pentru raportul din iunie sa fie urmate si cu mai mare strictete. In paralel, informatia asta circula catre corespondentii de presa acreditati la Bruxelles care, cu entuziasm, o trimit acasa pentru mestecat, digerat si pus in pagina. De fapt, din acest punct de vedere, nici macar nu mai e nevoie sa-si trimita oameni in Romania sa vada despre ce-ar fi vorba: e suficient sa stea cateva ore intr-unul dintre barurile din Parlamentul European sau de la Comisie, lansand vestea ca ar fi interesati de informatii confidentiale de la noi de-acasa. Atat. Si daca ghiveciul urii nu ar fi suficient, in grupul politic al popularilor se aude de tensiuni interne majore in grupul romanesc, caci oare cum va inchipuiti ca prezinta lucrurile PD-ul pe de o parte, UDMR-ul si PNTCD-ul pe de alta? Daca tot nu vi se pare suficient, in aceste zile circula in comunitatea romaneasca din Bruxelles mai multe petitii care cer ajutorul forurilor europene pentru Traian Basescu si condamna actiunile Parlamentului Romaniei, scrisori ce urmeaza sa ajunga la toti inaltii decidenti europeni. Jos, huo, la oase, tepe, marsavi, ilegitimi, fosti, neo si cripto, profitori, corupti, oligarhi, slugi, imbogatiti, saraciti, furati, inselati. Nimeni, niciodata, nu zice ceva de Europa si de ce-am vrut acolo. Ne aruncam inspre noi cu un noroi de care ne va trebui mult timp sa ne spalam. Dar, in definitiv, nu se poate si asa? Sau se poate si mai mult?