Ioan GROSAN 

Wadowice (Polonia), Carfin (Scotia), Ploermel (Franta) - iata numai trei locuri (de care am aflat eu) unde au fost inaltate monumente in cinstea memoriei celui care a fost Papa Ioan Paul al II-lea. Am mai spus-o si o repet cu toata convingerea: inceputul sfarsitului comunismului a fost dat de inscaunarea la Vatican a cardinalului polonez Karol Wojtyla: miscare politico-strategica geniala (caci pana la urma, orice am zice, politica a fost!) care i-a lasat complet buimaciti pe sovietici, iar "aprinderii" muncitorilor si intelectualilor grupati in si in jurul Solidaritatii i-a oferit oxigenul necesar. Acest om blajin, cu fizionomia lui de bunic atent si grijuliu, a rasturnat o intreaga lume (lumea Estului, cel putin) printr-un simplu si aparent inofensiv indemn: "Nu va fie teama!", care a macinat sistemul totalitar mai abitir decat "razboiul stelelor" preconizat de Reagan. Cum s-ar putea apoi uita uriasa insemnatate ecumenica a primei vizite a unui inalt Pontif intr-o tara majoritar ortodoxa, in Romania, pe care atat de emotionant Ioan Paul al II-lea a numit-o "gradina Maicii Domnului"? Fie si numai pentru asta defunctul Papa ar merita un monument in Bucuresti, numit pana mai ieri alaltaieri "orasul fara statui". Un monument nu ca o compensatie pentru magaoaia ce se ridica acum langa Catedrala Sf. Iosif, ci ca un semn al reconcilierii crestine atat de asteptate si dorite. Edilii Capitalei, Primaria in special, ce parere au?