Ovidiu BANCHES 

Indiferent de numarul voturilor exprimate pentru sau impotriva sanctionarii sefului statului, un lucru ar fi fost cert: daca stampilele puse pe "DA" erau mai numeroase decat cele aplicate pe "NU", Basescu pleca de la Cotroceni. Daca raportul era invers, suspendarea decisa de Parlament lua sfarsit, iar seful statului revenea in functie. Altfel, totul devine interpretabil. Ipoteza unei participari la vot sub pragul prevazut de lege agita spiritele. Mentinerea suspendarii, repetarea referendumului, sau revenirea la starea de dinaintea votului dat de "cei 322"? Oricare ar fi solutia indicata de Curtea Constitutionala cu ocazia constatarii eventualei ne-valabilitati a plebiscitului pe motiv de prezenta, contestatiile vor fi puternice. Aceasta nedorita situatie putea fi evitata, daca decidentii politici ar fi tras ceva invataminte la referendumul pentru revizuirea Constitutiei, in 2003. Atunci, ca si acum, momentul consultarii populatiei a fost precedat de o intensa dezbatere nascuta din temerea politicienilor ca romanii nu vor veni la vot in numar suficient de mare. Ingrijorarile s-au dovedit cu temei. Doar 14,29% dintre alegatorii inscrisi in listele de votare s-au prezentat la urne in prima zi dedicata referendumului pentru revizuire. Noroc ca, precauti, guvernantii PSD legiferasera, pe ultima suta de metri, votul de a doua zi. Chiar si asa - cu toata destoinicia maestrului organizator Cozmanca si vrednicia purtatorilor de urne mobile, care se intorceau cu mai multe buletine de vot decat plecasera - abia s-a ajuns la o prezenta de 55,7%. Si asta dupa doua zile! Si o noapte. In care, spun observatorii carcotasi, nu toti presedintii sectiilor de votare au dormit cu stampilele sub cap. Pe atunci sef al statului, Iliescu a incercat sa traga concluziile. A adus in discutie propunerea ca scrutinurile sa fie validate indiferent de procentul celor care se prezinta la urne. Liberalii nici n-au vrut sa auda. Nicolaescu a calificat drept "bizare" si "antidemocratice" propunerile privind elaborarea unei legislatii care sa permita adoptarea unor decizii politice majore in functie de cei care se prezinta la vot. Democratii, prin Boc, au apreciat ca o asemenea masura ar putea fi acceptata in principiu, dar marele ei dezavantaj consta in faptul ca un document supus unui referendum, cum este Constitutia, sau o persoana care candideaza pentru o demnitate publica, nu ar avea legitimitate in cazul in care asupra lor nu s-ar pronunta jumatate plus unu din electorat. Bolcas (PRM), care acum cere eliminarea conditiei de valabilitate, a catalogat drept absurda propunerea, banuind, ironic, ca ar fi rodul unor fantezii nascute din cosmarurile avute de Iliescu in noaptea referendumului. Ervin Szekely (UDMR) considera ca propunerea lui Iliescu nu isi are rostul pentru ca "esenta referendumului este tocmai consultarea populara", iar poporul nu trebuie eliminat din aceasta consultare. Din zona civica, Alina Mungiu a gasit legitima propunerea, aratand ca sunt tari in care pragul de 50% plus unu nu este necesar. In 2003, dezbaterea s-a stins dupa cateva zile, Legea referendumului ramanand neatinsa, cu al ei "jumatate plus unu" cu tot. Astazi, tema este reluata. Cu foarte multa patima si prea putina luciditate.