Ion Bogdan LEFTER 

Pentru a cauta raspunsul, sa facem o recapitulare a situatiei: in ce consta - de fapt - criza care ne-a adus aici? O putem descrie ca pe un dublu blocaj politic: intre presedinte si Guvern, respectiv primul-ministru; si intre presedinte si Legislativ. Primul blocaj a provocat mai intai retragerea din coalitia de la putere a PC, taxat drept "solutie imorala" de catre seful statului, cel care - culmea! - ii convinsese pe conservatori sa abandoneze dupa alegeri PSD-ul, pe listele caruia intrasera in Parlament, si sa compuna o majoritate alaturi de Alianta PNL-PD si de UDMR. Dupa retragerea PC, Guvernul a devenit minoritar. Atacurile presedintelui, sustinut de catre democrati, au continuat, conducand la despartirea liberalilor de partidul prezidential si la restructurarea Cabinetului, care a devenit si mai minoritar, PNL-UDMR, castigand - in schimb - sustinerea parlamentara a Opozitiei, care, ostila presedintelui, a acceptat un guvern aproape monocolor liberal ca solutie de stabilitate. Intre timp, relatiile dintre seful statului si marea majoritate a Legislativului (cu exceptia PD si PLD) s-au deteriorat intr-atat incat au fost declansate procedurile de suspendare a sefului statului. Care a amenintat cu demisia si cu judecata electoratului, care n-ar mai fi chemat la un referendum pentru a se exprima pro sau contra suspendarii, ci la alegerea directa, anticipata, a unui presedinte dintre reprezentantii tuturor partidelor. Traian Basescu mizeaza pe o victorie zdrobitoare, care ar arata ca poporul il sprijina, penalizand astfel partidele adverse. Sa presupunem - asadar - ca evenimentele se vor desfasura conform acestui scenariu. Reales, Basescu revine la Cotroceni. Inca o data: ce urmeaza? Comentariile intense din ultima vreme vorbesc mereu despre sporul de "legitimitate" de care ar beneficia presedintele dupa ce electoratul si-ar confirma sprijinul. E - insa - la mijloc o confuzie intre semnificatia simbolica a evenimentelor si eventualele lor consecinte concrete, politice si institutionale. Revenirea lui Basescu "pe cai mari" (expresie recurenta in prognozele momentului) n-ar aduce in joc nimic nou: partidele ostile ar fi si mai indarjite si n-ar avea - oricum - nici un motiv sa accepte dizolvarea Parlamentului; drept care si Guvernul dominat de liberali ar continua fara probleme de sustinere politica. Un Basescu triumfator la urne in vara lui 2007 n-ar cistiga nici un instrument de actiune in plus in confruntarea cu Executivul si cu Legislativul. Mult zgomot pentru nimic: dupa toata zarva electorala, ne-am intoarce exact in punctul din care am plecat. Abia la alegerile generale, la finele lui 2008 sau la inceputul lui 2009, scorurile partidelor, structura Parlamentului si culoarea Guvernului ar putea fi influentate de victoria simbolica din 2007 a lui Traian Basescu. Concluzia e ca radicalizarea conflictului politic fulminant si pasionant la care asistam nu poate conduce la nici o solutie pentru depasirea blocajelor dintre seful statului si celelalte doua institutii democratice esentiale: legislativul si executivul. Desfasurarea ostilitatilor nu urmareste - prin urmare - decat logica belicoasa a confruntarii, cu marele risc de a-i duce pe combatanti intr-o fundatura din care cu greu vor iesi...