Dan PAVEL 

Analogiile dintre sah si politica, in particular cea romaneasca, nu trebuie exagerate. Politica e mult mai complicata, mai complexa si infinit mai importanta pentru soarta comunitatilor. Sunt mai multe tabere decat "piesele albe" si "piesele negre", unii jucatori au chiar mai multe piese decat cele "clasice", altii putine. Celebrul fost National Security Adviser al presedintelui american Carter, marele ganditor strategic si specialist in relatiile internationale Zbigniew Brzezinski gandea si el geopolitica lumii in termenii unei imense table de sah. Fata de tabla de sah globala, tabla noastra de sah este modesta, mai ales prin motivatiile jucatorilor si expertiza lor politica. Unul dintre paradoxurile jocului politic de sah autohton este ca piesele de aceeasi culoare au jucat si joaca unele impotriva altora, in loc sa se concentreze impotriva adversarilor declarati. Basescu s-a remarcat prin succesul atacurilor "din spate", de pe linia Reginei, impotriva propriilor pioni, nebuni sau cai. Nu este de mirare ca fostii sai parteneri au trecut de partea cealalta. O alta particularitate a jocului de pana acum este ca si in tabara "albilor" si in cea a "negrilor" (ii las pe cititori sa-si imagineze singuri care sunt unii si care ceilalti), lipseste Regele. Aceasta inseamna ca nici victoria definitiva, nici infrangerea finala nu sunt posibile pe tabla de sah. Se castiga si se pierd mici batalii, dar nu razboiul. Nimeni nu castiga, nimeni nu pierde, cu exceptia spectatorilor, milioanele de romani care nu au nici un cuvant de spus, ci doar de comentat. Politicienii de la noi ("y compris" Basescu) nu au inteles esenta jocului de sah democratic: Poporul este Regele. Nu poporul abstract, ci cetatenii, cu sau fara drept de vot si de a fi ales. Jocul de sah care face abstractie de faptul ca Poporul trebuie aparat cu orice pret - inclusiv prin sacrificarea Reginei - este un nonsens. Din pacate, nici Poporul nu a inteles care este rolul sau, iar daca a inteles candva, dar a uitat, trebuie sa-i reamintim. Poporul poate oricand sa-i destituie si sa-i inlocuiasa pe ofiterii de rang inalt si pe soldatii care nu-si fac datoria de a-i apara interesele. In razboiul lor civil penibil, Basescu si ceilalti ofiteri sau soldati au uitat pentru cine joaca. Marele truc al lui Basescu (care-si imita predecesorii, Constantinescu si Iliescu) e de a pretinde ca are legitimitate, doar pentru ca a fost ales de popor. Legitimitatea prin vot este partiala (chiar si Hitler o avea), insuficienta si falsa. Legitimitatea autentica este cea permanent reinnoita, derivand din servirea interesului public si a drepturilor inalienabile izvorate din dreptul divin si natural - dreptul la viata, la libertate si la cautarea fericirii. Nu cred ca poate cineva pretinde in aceasta tara ca politicienii de pana acum au urmarit si au realizat asa ceva.