Statele industrializate, principalele producatoare de gaze cu efect de sera, sunt mult mai bine pregatite sa gestioneze fenomenele asociate incalzirii globale. In plus, prognozele le sunt infinit mai favorabile tarilor nordice decat celor aflate mai aproape de Ecuator. Regiunile cele mai vulnerabile sunt si cele mai sarace - avertizeaza un nou raport al Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbarile Climaterice din cadrul ONU. Natura nu e dreapta Statele Unite si Europa occidentala sunt responsabile pentru doua treimi din bioxidul de carbon acumulat in atmosfera. Africa, in schimb, nu a produs decat 3 la suta din emisiile cauzate, din 1900 si pana astazi, prin arderea combustibililor fosili. Totusi, cei 840 de milioane de locuitori ai continentului negru risca sa plateasca cel mai mare pret al industrializarii. Schimbarile climaterice afecteaza toate regiunile planetei. Insa nu in mod egal. Este evident ca "tarile calde" sunt primele care sufera de pe urma cresterii generale a temperaturilor. Tot ele sunt si cele mai afectate de modificarea globala a regimului hidrologic. Oamenii de stiinta au constatat deja ca precipitatiile se indeparteaza din ce in ce mai mult de Ecuator, inspre cei doi Poli. Regiunile deja secetoase risca sa devina desertice. In cateva decenii, mare parte din Africa ar putea deveni de nelocuit. Sute de milioane de oameni ar putea ramane fara surse de hrana si apa. "Provocand incalzirea globala, statele industrializate comit un adevarat act de agresiune impotriva noastra" - s-a plans presedintele Ugandei in cadrul summitului de la Addis Abeba al Uniunii Africane. El a continuat: "Alaska va deveni probabil regiune agricola, Siberia la fel; dar ce se va intampla cu Africa?" Secetele prelungite si desertificarea nu sunt, insa, singurul pericol al incalzirii globale. Cresterea nivelului marilor, ca urmare a topirii calotei glaciare, ameninta deltele dens populate din Egipt si sudul Asiei, dar si micile state insulare. Mai multe sanse pentru bogati Evident, schimbarilor climaterice nu ocolesc nici tarile bogate, chiar daca majoritatea acestora beneficiaza de un avantaj "geografic". Nu toate, sau nu in totalitate. Sudul Statelor Unite sau Australia reprezinta zone de risc sporit. Aici exista, insa, programe (si resurse) pentru minimalizarea impactului incalzirii globale. In Texas si in California se construiesc deja statii de desalinizare a apei oceanice, pentru a preveni efectele secetelor prelungite. O serie de studii federale au demonstrat ca metoda poate fi aplicata si departe de litoral, pentru purificarea panzei freatice impure din zone ca New Mexico. Pentru unii, insa, incalzirea globala aduce chiar beneficii. Nu e vorba numai despre regiunile inghetate care ar putea deveni, in curand, propice pentru agricultura. Extrem de avantajate ar putea fi firmele americane care produc seminte modificate genetic. In Statele Unite se cultiva, deja, pe scara larga, cereale "proiectate" sa reziste in conditii de seceta si la temperaturi extreme. Noile seminte pot compensa o scadere cu 10-15 la suta a precipitatiilor - afirma Donald Coxe, consultant pe probleme climaterice, agricole si de energie al Grupului Financiar BMO. Uniunea Europeana s-a opus pana acum ferm culturilor modificate genetic, considerand ca, pe termen lung, efectele lor sunt insuficient documentate, existand riscuri atat pentru consumatorii umani cat si pentre mediul inconjurator. Aceasta opozitie a blocat si exporturile pe piata africana. O foamete endemica pe continentul negru ar putea schimba, insa, fundamental datele problemei. Cand sute de milioane de oameni vor fi in pericol sa moara de inanitie, scrupulele europenilor (oricat de intemeiate) vor parea, probabil, caraghioase. Statele dezvoltate nu risca deocamdata astfel de crize, fiind mult mai bine pregatite sa gestioneze consecintele incalzirii globale. Infrastructura, tehnologiile moderne si cercetarea stiintifica le ofera un avantaj substantial, la care nu pot visa saracii lumii a treia. Chiar daca nu sunt imune in fata fenomenelor meteo extreme, natiunile bogate vor reusi - cel putin pentru o generatie sau doua - sa evite tragedia iminenta in alte zone, defavorizate, ale lumii.

		Perspective infricosatoare pentru populatiile Lumii a Treia

"Catastrofele nu sunt democratice", a explicat, pentru "New York Times", Henry I. Miller, cercetator la Institutul Hoover de la Universitatea Standford. El aminteste tragedia scufundarii Titanicului, cand aproape toti pasagerii de la clasa intai au fost salvati. Victimele au provenit, in marea lor majoritate, dintre calatorii mai nevoiasi, de pe puntile inferioare. "Vom asista la acelasi fenomen si in cazul incalzirii globale" - a concluzionat Miller. "O nedreptate enorma, daca ne gandim cine sunt vinovatii si cine sufera consecintele", considera Rajendra Pachauri, presedintele Comisiei Climaterice a Natiunilor Unite. Promisiuni neonorate Inca din 1992, statele puternic industrializate au promis sa ajute natiunile "cele mai vulnerabile in fata efectelor adverse ale schimbarii climaterice" sa suporte costurile adaptarii. Angajamentul este inclus in Conventia-cadru pe baza careia s-a nascut, mai tarziu, Tratatul de la Kyoto. Tratat respins de Administratia lui George W. Bush, desi documentul initial, din 1992, fusese semnat chiar de tatal actualului locatar de la Casa Alba. Oricum, conventia nu specifica sumele cu care marile puteri ar fi trebuit sa contribuie. Recent, statele puternic industrializate semnatare ale Tratatului de la Kyoto au decis crearea unui fond special pentru "adaptare climaterica". Sute de milioane de dolari ar trebui dirijate astfel pentru a diminua impactul incalzirii globale in zonele cele mai expuse riscurilor. Deocamdata, insa, sumele alocate unor astfel de proiecte au ramas ridicole - este de parere Kevin Watkins, directorul Biroului de Dezvoltare al Natiunilor Unite. Acestea abia totalizeaza 40 de milioane de dolari pe an. Totusi, aproape 3 miliarde de dolari sunt disponibili intr-un alt fond special - "Global Environmental Facility Fund" - alimentat din donatiile tarilor dezvoltate. O treime din acesti bani sunt canalizati, insa, spre proiecte vizand limitarea emisiilor de gaze cu efect de sera. Nu se duc, deci, spre natiunile cele mai sarace si mai expuse primejdiilor, ci spre cele in curs de dezvoltare, aflate in plin proces de industrializare accelerata. De lumea a treia se ocupa deocamdata mai mult organizatiile caritabile, ca Oxfam sau Crucea Rosie Internationala. In ultimii ani, aceastea au inceput sa se implice in proiecte vizand prevenirea dezastrelor naturale, cum ar fi extinderea padurilor de mangrove ca pavaza impotriva furtunilor tropicale, plantarea de arbusti pentru impiedicarea alunecarilor de teren, sau construirea de adaposturi in regiuni inalte, ca refugiu in caz de inundatii. Avantaj pe termen scurt Pentru comunitatea internationala, prioritatea numarul unu ar trebui sa fie acum nu atat reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera, cat ajutorarea natiunilor expuse riscurilor celor mai mari din cauza incalzirii globale - este de parere Henry I. Miller. Fenomenul nu mai poate fi evitat. Este ireversibil. Potrivit ultimului raport al ONU, din februarie 2007, schimbarile climaterice vor continua timp de decenii chiar daca, prin absurd, emisiile de bioxid de carbon ar inceta brusc, maine. Cu alte cuvinte, indiferent cat de drastice ar fi masurile adoptate de-acum incolo, cateva generatii vor fi oricum obligate sa suporte furia planetei. Majoritatea expertilor considera ca, in acest caz, cauzele si efectele trebuie tratate simultan si cu egala atentie. Fiindca, pe termen lung, nimeni nu poate castiga un razboi cu natura. Avantajul natiunilor bogate din nord este doar temporar, afirma Cynthia Rosenzweig, expert NASA pe probleme climaterice. Ea explica: "Inaintand prin decenii, la un moment dat - si noi nu stim unde se afla exact aceste puncte de inflexiune - efectele negative vor domina pretutindeni". Daca omenirea se va multumi doar sa trateze simptomele, fara sa le elimine cauza, iadul s-ar putea generaliza.

Miruna MUNTEANU