Sunt putini oameni in Tara Romanesca care sa se bucure de notorietatea, popularitatea si - last but not least - ca suntem in plina efervescenta a limbii calculatoarelor, pretuirea simpatic-colocviala in beneficiu personal, precum Cristian Topescu. Cristian Topescu nu este nici actor cu ifose, nici sportiv cu fasoane, nici capricios cantaret de muzica usoara, politician sau mare mahar ideologic, cu atat mai putin. Si atunci cum a fost posibil ca un crainic sportiv - nu este nici o rusine sa fi fost asa ceva, mai ales intr-o lume care se impopotoneaza cu titluri dintre cele mai fistichii - sa ajunga la un asemenea grad de simpatie si cvasiunanima apreciere? Simplu: prin firesc si naturalete. Nimic nu este mai simplu, aparent, ca sa castigi pretuirea semenilor decat prin a fi tu insuti. A transmite si comenta meciuri de fotbal, a relata de la fata locului mari evenimente sportive cu aerul ca totul e normal si firesc, victoria ca si infrangerea, si ca sportul, inainte de a deveni o isterie colectiva a fost si este un mod frumos si elegant de a trai, au facut din Cristian Topescu un personaj de prima mana. Faptul ca a utilizat o limba romana flexibila si accesibila, in timpuri cand impleticelile de limbaj produceau rafinate experimente - proces in continua imbunatatire si astazi - a fost un mare avantaj pentru toata lumea. Am beneficiat si noi, a beneficiat si Radioteleviziunea Romana, avand in Cristian Topescu unul dintre stalpii de referinta ai bunului simt. Printre atatia natarai, Topescu ne-a invatat firescul si ne-a dat incredere in ziua de maine si speranta ca prostia si uratul nu sunt eterne. Chiar si dupa un plictisitor zero-zero intre Steaua lui Ion Constantin si Dinamo-ul fratilor Nunweiller. Anii au trecut, Topescu a fost mazilit din transmisiile fotbalistice, dar si-a pastrat aplombul daruindu-ne momente de istorie din tenis sau gimnastica, traite de fiecare cum a putut. Nu putem povesti meciul dintre Stan Smith si Tiriac vazut alaturi de o bunica si o matusa care stiau vag regulile jocului de tenis, dar si ale limbii romane. Totul se transmitea prin emotie. Am trait si noi, atunci, ca si acum. Dincolo si dincoace de ororile comunismului, alaturi de oameni si printre oameni. Asa cum ne-a fost dat. Iar faptul ca, dupa 1989, Cristian Topescu nu si-a dat fustele peste cap si si-a pastrat echilibrul si acel tandru zambet, ni-l face si iubit. Iubit si de colegi, apreciat nu doar in mediile sportive, dar si in cele jurnalistico-intelectuale, Topescu putea deveni orice: deputat, senator, ministru. A preferat sa ramana ziarist, a redevenit tata si sot cand altii sunt cu ochii dupa retete compensate si taloanele de pensie. Ramane o prezenta mai mult decat agreabila printre noi. Sa-i uram un "La multi ani!" post festum si un "Cristos a Inviat!" de actualitate. Alaturi de gandurile noastre bune si acolada amicala a celor multi, care-l pretuiesc cu adevarat de multe decenii. Am trait doar in epoca lui Cristian Topescu.

Bedros HORASANGIAN