Ion Bogdan LEFTER 

Nimic senin la orizont, deocamdata: declaratiile belicoase se incruciseaza, secretarii de stat ai PD se retrag din functii, divortul din Alianta DA pare total si definitiv. Si totusi... Daca privim catre tabloul de ansamblu, atunci vom intalni si simptome de alt tip: in administratia Bucurestiului si a multor judete, acolo unde reprezentantii celor doua partide detin primariile sau majoritatile din consiliile locale ori judetene, democratii au nevoie de liberali si viceversa. Divergentele dintre conducerile centrale, rezultate din ambitii si confruntari politice, nu mai sunt atat de relevante "la baza", unde mai semnificativa e solidaritatea de orientare pro-occidentala a fostilor parteneri din Alianta DA. In plus, in joc sunt mari interese, functiile din administratie insemnand control asupra resurselor bugetare si - deci - mijloace de cultivare a clientelelor politice. O serie de declaratii ale unor lideri locali si chiar nationali ai PD reflecta dorinta de mentinere a pozitiilor de putere in judete si, pentru asta, chiar a Aliantei, ceea ce intra in contradictie flagranta cu divortul de la varf si cu excluderea de la guvernare. Se vorbeste chiar despre o revolta mocnita in filialele PD, care au asistat neputincioase la escaladarea conflictului si vad acum ca atacurile sistematice ale presedintelui Basescu si ale principalilor lideri democrati asupra liberalilor nu le-au adus nimic bun. Probabil ca toate aceste sovaieli si nemultumiri se vor stinge si vom vedea divortul consumat pana la ultimele consecintele ale "partajului"; dar dificultatea cu care PD se desprinde din Alianta dovedeste nu numai importanta intereselor personale in politica, ci si nefirescul rupturii unui parteneriat care adusese alaturi principalele forte politice de centru-dreapta (liberalii) si de centru-stanga (democratii). Prin complementaritatea si prin echilibrul lor, ca si prin impartasirea valorilor "centriste", consensuale ale democratiei, ele aveau excelente premise nu numai pentru a asigura progresul tarii si intrarea in Uniunea Europeana, ci si reconstructia sistemului romanesc de partide prin cresterea celor doua componente in cele doua jumatati ale spectrului nostru politic - ceea ce nu s-a mai putut intampla dupa ce Basescu a decis mutarea absurda a PD de la stanga social-democrata, unde, in conditiile prabusirii PSD, avea camp liber de crestere, la dreapta populara, cu care nu are afinitati. Ce se poate intampla pe termen - cum se spune - mediu? Oricate tensiuni politice vom mai vedea, peste maximum doi ani vor fi alegeri. Pesupunand ca sprijinul sau electoral va continua sa creasca (lucru - totusi - incert...), e greu de imaginat ca PD va depasi 50%, astfel incat sa preia puterea pe cont propriu? Si atunci, cu cine va putea intra in combinatie la guvernare daca nu tot cu PNL?! PLD-ul lui Theodor Stolojan nu prinde cheag, relatiile cu PSD sunt de adversitate totala, iar cu PRM sau cu PNG-ul lui Gigi Becali nu se poate colabora. Sa se fi resemnat democratii la ideea unei indelungate perioade de opozitie, timp de cel putin inca un ciclu electoral? Sau - cum se mai intampla in politica - partenerii divortati astazi vor putea trece peste vechile conflicte pentru a reface tandemul?!